Nepoata unui patron de restaurant din București a ajuns să cerșească în fața unui supermarket. Imaginile sunt tulburătoare

Un caz tulburător a fost prezentat în mediul online, iar povestea de viață transmisă internauților a emoționat și a dat naștere multor discuții. Nepoata unui patron de restaurant din București a ajunsă să cerșească în fața unui supermarket, iar cineva a povestit cum a întâlnit-o și ce s-a întâmplat ulterior.

”Doamna Constanța”, așa cum o prezintă femeia, cerșește în fața supermarketului. Mulți oameni trec pe lângă ea fără să o bage în seamă, alții îi lasă un leu sau doi. Fiecare are propriile probleme, iar problemele altuia nu ne interesează, în cele mai multe dintre cazuri. Textul a fost postat pe pagina de Facebook a grupului ”Ești din Iași dacă…”.

„Pe doamna Constanta am intalnit-o aproape de Mega Image, unde intindea mana catre trecatori. Initial am trecut de dansa, fara sa-i acord atentie dar dupa 2-3 metri am intors capul si o vedeam trista, incercand sa se agate de oricine trecea pe langa ea. M-am dus la ea, vrand sa-i dau 2 lei, cand imi dau seama ca defapt doamna era oarba si se ruga de oameni sa o ajute sa ajunga la magazin pentru cablocul era in constructie si nu putea sa evite toate obstacolele. M-am oferit sa o duc si am luat-o de mana sa mergem incet catre Mega. Pe drum, se tot scuza ca m-a retinut din drum si imi multumea mereu ca o ajut. Dupa ce am intrat in magazin, i-am spus ca raman cu dansa sa o ajut sa ia ce are nevoie. Voia un cozonac cu nuca. Paznicul o cunostea si stia despre ce e vorba, fiind aparent cozonacul dansei preferat, dar ne-a anuntat ca nu au primit inca. O intreb daca nu are nevoie de altceva. Imi spune ca ar lua niste banane si branzica fara grasime pentru ca e bolnava( nu tin minte exact ce mi-a spus ca are). A luat 3 branzici si pe langa o sticla de apa de 5 litri”, povestește femeia.

Cât costă o cafea mică la Târgul de Crăciun din Piața Constituției. E...

Motivul pentru care avioanele nu zboară în linie dreaptă. De ce rutele lor...

”Mureau în mine”

Stând de vorbă cu doamna Constanța, femeia a aflat adevăruri cutremurătoare. Soțul femeii care cerșește a murit, iar sora ei – singura rudă care i-a mai rămas – este bolnavă de cancer. Nu are copii. A încercat să facă, timp de 2o de ani, dar nu a reușit. ”Mureau în mine”, spune ea cu lacrimi în ochi.

”Ma intreaba ingrijorata daca nu ar fi bine sa ia o sticla de 2 litri mai degraba. I-am spus sa nu se ingrijoreze pentru ca voi merge cu ea pana acasa, si asa ii va ajunge mai multi timp apa. Ajungem la casa sa plateasca, dar am simtit nevoia sa ii fac o mica surpriza. In fond si la urma urmei ma gandeam cum tocmai platisem mai mult pentru o portie de sushi decat toate cumparaturile dansei. Spre iesire ma ruga sa ii iau banii, ca nu se poate sa ii platesc cumparaturile. Am refuzat-o politicos in ciuda insistentelor. Dar in cele din urma m-a luat din nou de mana si am coborat catre iesire. Am inceput sa povestim, mai degraba incepusem sa devin curioasa de povestea dansei. Am intrebat-o daca are nepoti sau copii, si mi-a raspuns printre lacrimi, cu o durere in voce: Nu am pe nimeni. 20 de ani am incercat cu sotul meu, Doamne iarta-l, sa avem copii, dar n-am putut. Mureau in mine. Acum o am pe sora mea doar, care tocmai a aflat ca are cancer”, continuă femeia.

”Bunicii erau oameni de stare care aveau restaurante in Bucuresti si Ploiesti…”

Buze tremurânde, ochi în lacrimi. Femeia care a ascultat povestea doamnei Constanța scrie că s-a simțit ca și cum ar fi citit un roman. Soțul femeii care a ajuns să cerșească a stat 3 ani în pușcăriile comuniste, iar bunicii ei au fost oameni ”cu stare”, patroni de restaurante în București și Ploiești.

”Ochii care nu mai vedeau, erau umezi in timp ce povestea, cu buzele-i tremurand. Ma strangea mai tare de mana in cautarea confortului. Eu continui cu intrebarile mele curioase, si dansa incepe sa-mi povesteasca toata viata ei. Mergeam agale asa ca in cei 300 de metri pana la locuinta doamnei Constanta ma simteam ca dupa lectura unui roman. Dansa lucrase ca inginer proiectant intr-un laborator de cercetare. Venea dintr-o familie si preoti si i-a uimit pe toti cand a vrut sa dea la facultatea de biologie unde intrase cu 9,41. Bunicii erau oameni de stare care aveau restaurante in Bucuresti si Ploiesti, dar care le-au fost luat in vremea comunismului, ramanand doar cu cateva bijuterii ale mamei. Sotul dansei a fost pictor si intre cei doi a fost dragoste la prima vedere. Dupa prima intalnire, acesta si-a anuntat parintii ca va pleca in Bucuresti pentru ca si-a intalnit femeia cu care vrea sa-si petreaca restul vietii. Nu totul a fost ca in povesti, pentru ca la scurt timp sotul urma sa fie inchis in puscariile comuniste pentru 3 ani. Tot povestim, ajungem in fata scarii, si doamna Constanta isi da seama ca intrase pe meleagul amintirilor si isi cere din nou scuze ca m-a retinut cu povestile ei. Mi-a multumit din noi de ajutor iar eu i-am urat numai bine si sanatate si am plecat lasand-o in grija unui vecin care tocmai ajunsese la intrarea scarii. Ma gandeam acum, cati oameni atatea povesti. Oare daca am asculta mai mult si am fi mai deschisi la ce se intampla in jurul nostru, nu am putea sa ne imbogatim sufleteste cu povestile din jur, totodata facand un bine celor pe care ii ascultam?”, încheie femeia această emoționantă poveste de viață.