Potrivit CNN, o floare sălbatică din California i-a surprins pe cercetători după ce a reușit să supraviețuiască uneia dintre cele mai severe secete din ultimul mileniu, dezvăluind un proces rar de adaptare rapidă în natură.
Între 2012 și 2015, California s-a confruntat cu cea mai severă secetă din ultimii 1.200 de ani, parte a unui fenomen mai amplu de megasecetă început în anul 2000 și agravat de schimbările climatice.
Această perioadă a dus la moartea a peste 100 de milioane de copaci și a afectat grav numeroase ecosisteme. Cu toate acestea, o floare sălbatică numită Mimulus cardinalis a reușit să supraviețuiască în mod neașteptat.
Planta, cunoscută și sub numele de „scarlet monkeyflower”, crește de obicei în zone umede, lângă pâraie și izvoare, exact tipul de habitat afectat cel mai puternic de secetă.
O echipă de cercetători a studiat această specie timp de opt ani, analizând 55 de populații diferite. Oamenii de știință au monitorizat plantele în mediul lor natural și le-au analizat ADN-ul pentru a observa eventuale schimbări genetice.
Rezultatul a fost remarcabil: plantele au trecut printr-un proces de evoluție rapidă, adaptându-se la condițiile extreme de secetă.
Acest fenomen, cunoscut sub numele de „salvare evolutivă”, apare atunci când indivizii care au trăsături genetice favorabile supraviețuiesc și transmit aceste caracteristici mai departe, permițând populației să se refacă.
Deși specia nu a fost în pericol de dispariție totală, unele populații au suferit scăderi dramatice, de până la 90%.
Cu toate acestea, în doar doi-trei ani, multe dintre aceste grupuri de plante și-au revenit, datorită adaptărilor genetice care le-au permis să reziste în condiții de stres extrem.
Plantele au adoptat o strategie diferită: au crescut mai lent și au trăit mai mult, în loc să se dezvolte rapid. Această adaptare le-a ajutat să economisească resurse și să supraviețuiască perioadelor lungi fără apă.
Până acum, „salvarea evolutivă” fusese observată mai ales în laborator, iar dovezile din natură erau limitate. Acest studiu oferă unele dintre cele mai clare dovezi că procesul poate avea loc în mod natural și într-un interval relativ scurt de timp.
Cercetătorii spun că diversitatea genetică a fost esențială pentru această adaptare. Plantele care aveau deja trăsături favorabile au reușit să supraviețuiască și să transmită aceste caracteristici generațiilor următoare.
Descoperirea oferă un motiv de optimism – acela că unele specii ar putea avea capacitatea de a se adapta rapid la schimbările climatice.
Totuși, specialiștii avertizează că acest lucru nu este garantat pentru toate plantele sau animalele. Pierderea biodiversității și distrugerea habitatelor pot reduce șansele de adaptare.
În plus, nu este încă destul de clar dacă aceste adaptări vor rămâne benefice pe termen lung, mai ales în situația în care condițiile climatice se vor schimba din nou.
În ciuda acestui fapt, studiul reprezintă un pas important în înțelegerea modului în care natura reacționează la crizele climatice și, totodată, un indiciu despre cât de multe mai avem de descoperit despre mecanismele ascunse ale evoluției.