OMAGIU pentru victimele atentatului din Boston: Locuitorii îşi plâng morţii „cu inima sfâşiată şi cu furie”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Ditre cele trei decese, cel al băieţelului în vârstă de opt ani Martin Richard, ucis după ce şi-a îmbrăţişat tatăl la linia de sosire, i-a emoţionat în mod special pe locuitorii Bostonului.

Marţi seara, peste o mie de bostonieni şi-au dat întâlnire într-un parc din Dorchester, la periferia Bostonului, în apropierea casei unde locuia băieţelul.

În câteva ore, vecini şi prieteni de familie au organizat un priveghi cu lumânări. Oamenii, pe un ton grav, au intonat cântece, în timp ce lumânările lor, care acopereau gazonul parcului, păreau nişte licăriri mici.

Într-un scurt comunicat, tatăl lui Martin, Bill Richard, a declarat: „Fiul meu iubit a murit din cauza rănilor provocate de atentatul din Boston”.

„Soţia şi fiica mea au răni grave”, a adăugat el. „Mulţumim familiei şi prietenilor, celor care ne cunosc şi celor pe care nu i-am întâlnit niciodată, pentru gândurile şi rugăciunile lor”.

În oraş, aproape 700 de persoane s-au adunat marţi seara la biserica de pe Arlington Street, în apropiere de locul unde s-a produs atentatul care s-a soldat cu trei morţi şi 176 de răniţi.

„Astăzi ne-am adunat cu inima sfâşiată şi furioşi”, a spus reverendul Kim Crawford Harvie la începutul rugăciunii. „Dar dragostea este mai puternică decât furia. Dragostea este mai puternică decât frica. Dragostea este învingătoare”, a adăugat ea, pe fundalul cântecului „Imagine” al lui John Lennon.

În afară de Martin Richard, atentatul i-a curmat viaţa lui Krystle Campbell, o administratoare de restaurant în vârstă de 29 de ani. Tatăl său a explicat pentru presa locală că ea o însoţea pe cea mai bună prietenă pentru a-l fotografia pe partenerul acesteia la linia de sosire a maratonului. Mama sa a explicat, cu voce stinsă, că iniţial i s-a spus că fiica sa trăieşte. Abia când a ajuns la spital a descoperit că prietena fiicei sale era cea care a supravieţuit. „Nu puteam să credem că s-a întâmplat aşa ceva. Acest lucru nu are niciun sens”, a spus ea.

În plus, aproape 500 de bostonieni s-au reunit în mod spontan în parcul Common, sub privirile a zeci de militari. Lângă un pavilion, pe o banderolă scria „Pace aici şi peste tot”, curgeau lacrimi, mici steaguri americane erau agitate, în timp ce un cor intona imnul naţional, „Let it be” de Beatles sau „God Bless America”.

„Am urmărit ştirile şi m-am întrebat ce aş putea să fac. Aşa că i-am invitat pe toţi cântăreţii pe care îi cunosc”, povesteşte Lori L’Italien, o tânără în vârstă de 31 de ani, care a organizat corul improvizat. „Noi nu avem mijloace financiare pentru a ajuta, dar avem voci”, a spus ea.

În apropiere de linia de sosire, au fost depuse coroane de flori, iar mai mulţi alergători s-au adunat cu ochii în lacrimi.

„Mă voi întoarce la Boston şi voi continua să alerg la maratoane”, promite un alergător venezuelean care a preferat să îşi pună în geantă medalia câştigată cu o zi înainte, scrie Mediafax.

Larisa Ciuta