Povestea emoționantă a Laurei, o tânără de 26 de ani care își caută mama biologică. Scrisoarea primită după ce a fost abandonată

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

O tânără de 26 de ani a decis să pornească în căutarea mamei biologice, femeia pe care nu a mai văzut-o de când avea doar trei luni. După ani în care a încercat să-și înțeleagă povestea, Laura a găsit curajul să răscolească din nou trecutul, iar o scrisoare păstrată încă din copilărie ar putea fi una dintre puținele piste care o apropie de cea care i-a dat viață.

Povestea Laurei începe în Columbia. A petrecut primele trei luni de viață alături de mama sa naturală, după care a fost preluată de sistemul de protecție și, câțiva ani mai târziu, a ajuns într-o familie din Elveția. Tânăra spune că a știut de mică faptul că este adoptată.

„Am știut mereu că sunt adoptată”, spune ea.

O tânără de 26 ani a impresionat pe toată lumea

Deși a avut parte de o familie adoptivă care i-a oferit stabilitate, Laura povestește că a simțit încă din copilărie că există un gol pe care nu îl putea explica.

„Nu am avut niciodată acea legătură cu familia mea adoptivă pe care o auzeam descrisă de ceilalți copii de la școală”, mărturisește ea.

Astăzi, locuiește în zona Winterthur, aproape de râul Töss. Este atașată de locurile pe care le cunoaște și spune că schimbările sau plecările din mediul familiar îi creează disconfort.

„Urăsc să ies din mediul meu obișnuit. Vreau să rămân mereu acolo unde mă simt bine și în siguranță”, povestește tânăra.

Un episod petrecut la școală a făcut-o să conștientizeze mai puternic diferențele dintre ea și familia în care crescuse. Un cadru didactic a întrebat-o de ce aspectul ei fizic nu seamănă cu cel al părinților adoptivi. Pentru Laura, întrebarea a fost momentul în care a realizat că adopția putea fi observată și de cei din jur.

„Atunci mi-am dat seama: OK, deci se vede. Ce altceva mă mai diferențiază?”, își amintește Laura.

În aceeași perioadă, copiii au primit o sarcină aparent banală: fiecare trebuia să își construiască arborele genealogic. Pentru Laura, exercițiul s-a transformat într-un moment apăsător. Nu știa cum să reprezinte familia din care provenea biologic și cea care o crescuse.

„M-am gândit: OK, acum desenez o minciună”, spune ea.

Cu timpul, a înțeles că putea privi lucrurile diferit: în povestea ei existau două familii și două capitole distincte. Un obiect a rămas însă legătura cea mai puternică dintre Laura și femeia pe care nu a mai văzut-o: o scrisoare. Mama biologică i-a lăsat-o când Laura avea doi ani. Textul începe cu „Fiica mea” și vorbește despre despărțirea dintre cele două și despre motivele care au dus la adopție.

„Te-am iubit întotdeauna”

Laura era prea mică pentru a înțelege atunci ce conținea documentul. Mai târziu, în școala primară, o colegă a ajutat-o să îl traducă în germană. Atunci a descoperit cât de multă suferință se afla în spatele deciziei luate de mama sa biologică. Femeia îi transmitea că nu a încetat să o iubească și că își dorea ca fiica ei să aibă parte de o viață bună.

„Vreau să știi că te-am iubit întotdeauna și că, în ciuda greșelilor mele, ai avut mereu un loc în inima mea”, îi scria femeia.

Cuvintele au rămas întipărite în memoria Laurei. Spune că atunci când revine la scrisoare, emoția este atât de puternică încât simte cum „i se rupe inima”. În loc să transforme trecutul într-o poveste despre vină, Laura spune că a ajuns să privească situația cu înțelegere.

„Nu i-am reproșat niciodată nimic. Pentru mine, ea a fost mai degrabă o victimă”, afirmă aceasta.

Tânăra s-a întrebat de multe ori cum a continuat viața femeii care a fost nevoită să renunțe la ea.

„În timp ce eu mă bucur, altcineva a suferit”, mai spune Laura.

În prezent, Laura se confruntă cu depresie cronică și spune că dorința de a-și afla originile a existat în ea încă din primii ani. Inclusiv la școală revenea frecvent la subiectul Columbiei. Prima încercare serioasă a venit în 2019, când Laura a mers în Columbia alături de mama adoptivă.

Avea două obiective: să descopere locurile din care provenea și să găsească femeia care o născuse. Scrisoarea conținea și o adresă, însă informația era incompletă. Fără datele necesare, căutarea s-a blocat.

„Nu aveam nicio șansă să o găsim”, spune Laura.

Mama adoptivă a încurajat-o să nu abandoneze definitiv speranța. Totuși, după acel eșec, tânăra a lăsat căutarea deoparte pentru o perioadă. Acum, la 26 de ani, este hotărâtă să încerce din nou.

Vrea să afle cine este femeia din spatele scrisorii

Laura spune că și-a schimbat numele într-o încercare de a se apropia mai mult de identitatea pe care simte că trebuie să o recupereze.

„Vreau să fiu cât mai sinceră posibil cu mine însămi”, explică ea.

În același timp, nu își face iluzii că întâlnirea va rezolva automat toate întrebările din trecut.

„Chiar dacă am stat nouă luni sub inima ei, nu cunosc această femeie. Pentru mine este o persoană complet străină”, spune ea.

Dacă va reuși să o găsească, Laura nu are pregătit un discurs plin de reproșuri. Are o întrebare care, pentru ea, spune totul:

„Cum ești? Nu la suprafață, ci cu adevărat, în profunzime.”

Vrea să afle ce s-a întâmplat în viața mamei sale biologice după adopție, dacă s-a gândit la fiica ei și dacă a existat vreodată speranța unei revederi. Există însă și un gând care o sperie mai mult decât orice: posibilitatea ca femeia pe care o caută să nu mai fie în viață. În acest caz, Laura se teme că va rămâne cu sentimentul că a lăsat prea mult timp să treacă înainte de a încerca, încă o dată, să-și găsească mama.

VEZI ȘI: Povestea emoționantă a românului adoptat care și-a regăsit mama biologică după 34 de ani. Motivul pentru care a fost despărțit de cea care i-a dat viață

 Cum face bani mama biologică a Măriucăi acum. David Pușcaș a văzut-o cu ochii lui