Satul din Dobrogea unde localnicii vorbesc o altă limbă! Comunitatea respectă tradiții aparte

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Te-ai gândit vreodată că există un sat în Dobrogea unde localnicii vorbesc o altă limbă și respectă tradiții aparte? Regiunea din România este cunoscută, de altfel, pentru universul multicultural, iar de data aceasta atenția este îndreptată către comunitatea formată din ceangăi.

Dobrogea ascunde reale „minunății”! Pe lângă fauna și flora bogate și o gastronomie cu totul specială, regiunea din România ascunde și comunități care respectă tradiții aparte. Regiunea românească prezintă multe zone care pot fi vizitate de turiștii curioși să le afle tainele.

Printre punctele turistice ce pot fi vizitate se numără Cetatea Histria, Cetatea Enisala, dar și Sfinxul Dobrogei și Cheile Dobrogei. Desigur, există și sate care păstrează tradițiile de peste un secol. Printre acestea se numără și satul Oituz, situat la circa 22 de kilometri de Constanța. Acolo, încă mai există o comunitate care vorbește o altă limbă!

Vezi și CEA MAI NEOBIȘNUITĂ CASĂ DIN HARGHITA I-A LĂSAT MUȚI DE UIMIRE PE TURIȘTI. UNICĂ PRIN FORMA SA, LOCUINȚA A DEVENIT CUNOSCUTĂ LA NIVEL INTERNAȚIONAL

Satul din Dobrogea unde se respectă tradiții aparte: comunitatea ceangăilor datează de peste un secol

Satul Oituz din județul Constanța are, în prezent, câteva zeci de persoane care respectă tradiții aparte. Comunitatea ceangăilor este prezentă și în Dobrogea. În România, astfel de comunități mai există în Ardeal și Moldova. Ceangăii vorbesc limba maghiară, iar cei aflați în această regiune a țării sunt urmașii celor din comuna băcăuană care poartă același nume. Emigrarea a început în urmă cu un secol, la finalul Primului Război Mondial.

Atunci, 40 de familii ale eroilor din satul Luizi Călugăra (aproape de Bacău) au primit, din partea Regelui Carol I, proprietăți în Oituz. Astfel, comunitatea a început să aibă rădăcini în Dobrogea. Stabilirea a început câțiva ani mai târziu, la momentul acela oamenii trăind în colibe. Apoi, încet și sigur, au început să ridice case. Au tradiții aparte pe care le-au dus mai departe, din generație în generație. De pildă, o tradiție arată că femeile se strâng la o șezătoare pentru a cânta. Oamenii merg la biserică în fiecare duminică.

„În 1923 – 1924, vin şi se stabilesc în ceea ce numim astăzi Oituz, un cătun fac atunci. Şi numele localităţii vine de la Oituz. La început au stat în colibe, apoi şi-au ridicat case”, preciza istoricul Lavinia Dumitrașcu pentru Observator.

Vezi și ROMÂNIA SE GĂSEȘTE ȘI ÎN SUA! POVESTEA SATULUI AMERICAN CARE POARTĂ NUMELE ȚĂRII NOASTRE. „NICI NU EXISTĂ ASFALT”

Sursă foto: Pixabay, captură Observator