Puține concepte stârnesc mai multă confuzie decât ideea de „bombă calorică” asociată cu un beneficiu pentru sănătate. Totuși, în nutriția modernă, densitatea calorică nu mai este privită automat ca un defect, ci ca o caracteristică ce trebuie analizată în contextul calității nutrienților, al efectului asupra sațietății și al impactului metabolic pe termen lung. În această logică se înscrie și abordarea promovată de medicul nutriționist Mihaela Bilic, cunoscută pentru modul în care explică pe înțelesul publicului larg paradoxurile alimentației contemporane.
Unul dintre cele mai discutate exemple este asocierea dintre pâine și unt, o combinație considerată de mulți drept simbolul excesului caloric. În realitate, această asociere este prezentată ca un aliment cu valoare funcțională pentru organism, în special pentru sistemul nervos. Untul, deși este o grăsime concentrată, conține nutrienți esențiali care îl diferențiază clar de alte surse lipidice intens procesate.
Din punct de vedere nutrițional, untul este o grăsime de origine animală, bogată în vitamine liposolubile, în special vitamina A și vitamina D. Acestea joacă un rol important în sănătatea creierului, a sistemului imunitar și a metabolismului osos. Vitamina A este esențială pentru funcționarea neuronilor și pentru menținerea integrității celulare, iar vitamina D este implicată în reglarea inflamației și în funcționarea optimă a sistemului nervos. Într-o alimentație modernă în care deficitul de vitamine liposolubile este frecvent, untul poate deveni o sursă valoroasă, atunci când este consumat în cantități rezonabile.

Un alt argument care susține includerea untului în alimentație este stabilitatea sa chimică. Fiind o grăsime saturată, untul este mult mai rezistent la oxidare comparativ cu multe uleiuri vegetale rafinate. Acest aspect este relevant deoarece grăsimile instabile, supuse proceselor industriale sau încălzirii excesive, pot genera compuși nocivi pentru organism. În contrast, untul își păstrează structura mai bine și este mai apropiat de forma sa naturală, ceea ce îl face mai ușor de metabolizat.
Pâinea, la rândul ei, joacă un rol important în această combinație. Atunci când este aleasă corect, din surse simple și cu un conținut minim de ingrediente artificiale, pâinea furnizează carbohidrați necesari funcționării creierului. Creierul utilizează glucoza drept combustibil principal, iar lipsa acesteia poate duce la scăderea concentrării, iritabilitate și oboseală mentală. Asocierea pâinii cu o grăsime de calitate încetinește absorbția carbohidraților și contribuie la menținerea unui nivel stabil al glicemiei.