La 85 de ani, fosta Primă Doamnă nu renunţă la cochetărie. Am filmat-o pe Nina Iliescu, în baston la… coafor!

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

În perioada în care fostul preşedinte al României Ion Iliescu era inculpat pentru crime contra umanităţii în dosarul Mineriadelor, Nina Iliescu avea programare la coafor. Fosta soţie a primului om din stat nu avea cum să rateze ocazia să se aranjeze. Vârsta înaintată, pentru că doamna Nina are 85 de ani, dar şi afecţiunile de care suferă nu-i mai permit să meargă nicăieri neînsoţită, aşa că a avut nevoie de un ajutor din partea Serviciului de Pază şi Protecţie, de care beneficiază şi foştii demnitari şi familiile acestora. Şoferul a luat-o de acasă şi a dus-o până la un coafor amplasat discret într-un bloc de pe Bulevardul Dacia, pe care doamna Nina îl frecventează. Pe drum, şoferul nu s-a putut abţine să facă câteva ”artificii” în trafic, ignorând semnele de circulaţie care interziceau manevra la stânga, dar graba e scuzată având în vedere programarea doamnei Nina!

Ajunşi la faţa locului, şoferul i-a acordat toată atenţia de care avea nevoie, ajutând-o să coboare din maşină şi susţinând-o până la uşa coaforului. Omul a stat apoi în maşină, aproximativ o oră, cât a durat operaţiunea de ”înfrumuseţare” plătită de Nina Iliescu, primind la final un telefon că este gata să fie preluată. Aşa s-a şi întâmplat, pentru că şoferul a sărit sprinten din maşină, a deschis portiera din spate şi s-a aşezat în faţa uşii de la intrarea în imobil, pentru a prelua ”subiectul”.

Vezi galeria foto
12 poze

Doamna Nina a ieşit extrem de greu, mişcându-se cu deosebită dificultate, pentru că suferă de afecţiuni ale picioarelor iar vârsta înaintată îi pune şi mai multe piedici. Soţia lui Ion Iliescu mergea sprijinindu-se într-un baston, dar şi ajutată de şofer, care a luat-o de braţ şi i-a cărat geanta până la maşină. Ieşirea doamnei Nina a durat câteva zeci de secunde, iar SPP-istul a răsuflat uşurat că a trecut şi de asta, îndeplinindu-şi apoi misiunea de a o aduce înapoi acasă…

(Gabriel Niculescu)