“Dragul meu inger…”. O sa plangi cand o sa afli ce spune mama unuia dintre cei care au decedat incendiul din Colectiv

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Femeia spune ca Bogdan a fost un om minunat si ca a suferit “chinuri atroce” in cele 13 zile in care a fost in spital.

“Pasiune, emotie, traire… de pe vremea vârstei rebele.
R.I.P. Bogdan… dragul meu înger…
Am avut un copil binecuvântat… cu toate darurile dorite de un părinte pentru copilul sau. Ai ştiut sa te bucuri de ele la maxim, sa le dezvolţi, sa le pui la treaba, sa le munceşti cum numai tu ştiai, sa le împărtăşeşti si altora… prea putini însă pentru câţi voiai tu.
Ai trăit intens pentru vârsta ta, frumos si asumat, ai lăsat o urma in lume, in conştiinţa unor oameni de valoare, care mi-au vorbit intr-un fel minunat despre tine, copilul meu.
Am aflat, in aceasta ultima zi, de la ei – colegi din generală, liceu si facultate, prieteni vechi si noi, profesori diriginţi din şcoala generală si liceu, profesori din Cibernetica si de la Master, traineri de la cursurile pe care le-ai urmat benevol din pasiune pentru dezvoltarea personală, – ce persoana minunata ai devenit, sub ochii mei, fara ca eu sa remarc asta… deşi stiam ca esti.

Astazi a fost o zi binecuvântata pentru mine… S-au proiectat la căpătâiul tau sute de poze adunate de prietenii tai, s-a cântat la chitara, s-a ascultat muzica rock, ne-au fost dăruite albume cu sute de poze pe care colegii tai au scris mesaje emoţionante despre tine. S-au povestit întâmplări hazlii sau tragi-comice din liceu, excursii, distracţii. Vom avea ce citi, ce povesti, mult timp de-acum înainte… Si totul s-a desfăşurat, cum a spus si preotul, cu decenta…
Au venit sa îşi exprime recunoştinţa, compasiunea si aprecierea, sute de oameni. Locul a fost neîncăpător si nimeni nu dorea sa mai plece… Te-au cunoscut cu totii in toată Frumuseţea ta si i-ai marcat si emoţionat profund si definitiv… Pe fiecare, in alt mod… Pozitiv si optimist.
Si locul s-a umplut de flori, ca la un târg de toamna olandez…
Corrado ţi-a dăruit o pana de chitara, sa cânţi ingerilor rock. Ţi-am pus-o in buzunarul de la piept… Stiu ca ai fi vrut-o si ca o sa-ţi prindă bine…
Stii, iniţial, m-am întrebat ce rost a avut toată aceasta suferinţa a ta, daca Dumnezeu te-a vrut, totuşi, la El?
Acum, am înţeles ca tu ai decis sa supravietuiesti teribilului accident ‪#‎colectiv‬ inca 13 zile, pentru ca noi, părinţii tai, sa nu cădem seceraţi de vestea dispariţiei tale bruşte.
Ai suferit chinuri atroce pentru asta si ne-ai dat timp sa înţelegem si sa acceptam fatalitatea…
Iti multumim dragul meu, asta dovedeşte inca o data ce copil bun esti, cum nu ai vrut tu sa ne superi…
Vedeam, de fiecare data cand iti vorbeam lângă patul de spital, cum voiai sa imi transmiţi CEVA. Vedeam cum te întorci spre mine de fiecare data si cum încerci sa te apropii cat mai mult, in ciuda durerilor sfâşietoare, cum iti curgeau şiroaie lacrimile din ochii atat de umflaţi încât iti era imposibil sa ii deschizi.

„Luptai sa supravietuiesti”

Acum, am înţeles ca voiai sa iti ceri iertare… si ca luptai cu toate forţele sa supravietuiesti, doar pentru asta… Am înţeles… Fii liniştit, noi nu suntem supăraţi pe tine. Tu nu ne-ai supărat niciodată. Întotdeauna ne-ai întrecut toate asteptarile…
Cand ai simţit ca vom putea face fata durerii, ai acceptat chemarea Domnului… si ţi-ai pus capăt suferinţei, dupa trei resuscitări succesive…
Iar El, ne-a trimis de-ndată, sa ne fie alături, in aceste momente cumplite de despărţire, pe toţi aceşti oameni minunaţi, care ne-au facut sa te cunoaştem cu adevărat, in toată complexitatea ta. Nu m-as fi gândit niciodată ca o sa ajung sa te cunosc cu adevărat, abia dupa ce nu vei mai fi aici, lângă noi… Si nici ca eu, mama ta, care ţi-am dat viata, te-am crescut si te-am educat, nu te cunosc pe de-a-ntregul si cel mai bine dintre toţi…
Viata e plină de surprize…

„Universul are rabdare„

Mergi senin ACASA, dragul meu, căci Universul are răbdare si te aşteaptă sa revii, cu lecţiile învăţate, pentru un nou salt in conştiinţa. Si atunci, ne vom reîntâlni si vom evolua impreuna, din nou, bucurându-ne unii de alţii cu si mai mare intensitate, cu si mai înţeleapta iubire…
Si intr-o zi, vom înţelege si CUM destinul tau pe acest Pământ s-a împlinit atat de repede… Si nu il vom mai sâcâi, mereu, pe Dumnezeu, cu întrebarea DE CE? De ce tocmai el, Doamne? Atat de tânăr si atat de nevinovat…
Zbor lin spre stele, in Lumina si lubire, Bogdan – Dar al lui Dumnezeu!
Sa cânţi din ceruri, rock-ul îngerilor… Noi te vom auzi in vis, iar tu, stiu ca esti acum intr-un Cloud din care imi poţi citi aceste gânduri…
Fiului meu, Bogdan Claudiu Istrate ‪#‎colectiv54‬ – 22 de ani
Cu drag,
MAMA”.