Romanul care a trait pana la fabuloasa varsta de 225 de ani! Adevarul a fost consemnat istoric!

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Totul a inceput in satul Carpinet, la poalele Apusenilor, unde a aparut un conflict cu enoriasii din satul vecin, Leheceni. Oamenii nu se mai intelegeau dupa ce o biserica a fost ridicata chiar pe hotarul dintre doua sate si era impartita „in jumatate” spre folosinta celor doua comunitati. Scandalul a inceput dupa ce puterea de atunci a cerut ca Biserica sa plateasca impozit, dupa ce mult timp fusese scutita, pentru ca era construita din donatiile si pe pamantul satenilor.

Pentru stingerea conflictului, comitele Bihorului, Diák Andrei, a ordonat un proces public „de statornicire” si reconfirmare a privilegiului regal, care a avut loc la Baita in 1619, arata expunere.com. La judecata au fost chemati primarii din 6 sate, dar si 20 de varstnici, „toti mai batrani de 100 de ani”, care au dat marturie sub aspru juramant ca toti preotii care au slujit biserica dintre hotare erau neamul lui Pascu, mostenind din tata-n fiu scutirea de impozite acordata de principesa Maria Cristina.

Notarul a scris de doua ori: 225 de ani!

Dintre cei chemati in fata judelui singurul caruia i s-a consemnat varsta a fost iobagul Lupu Bara din Carpinet, pomenit de notarul Gáspár Nemeti de doua ori in actul de judecata (facsimil). „Avea 225 de ani„, arata procesul-verbal. Tocmai datorita varstei sale, a fost si cel mai credibil, marturisind ca traise anii celor trei generatii de preoti si ca i-a cunoscut pe toti. „Stiu sigur ca Popa Marcu a fost fiul batranului Popa Pascu si tatal lui Achim (n.r. – tatal lui Avram), care n-au platit niciodata impozit pe pamantul bisericesc”, a spus batranul Lupu, insirand genealogia familiei preotesti. Iobagul a intarit astfel cu vorbele sale porunca imparateasca, potrivit careia „Cine va aduce popa strain ii va obliga pe popii de aici la plata impozitului sau a prestarii de munci”.

A doua dovada apare la transcrierea actului original. In 1785, biserica de pe hotarul dintre Leheceni si Carpinet nu mai avea preot, dupa ce ultimul descendent al ctitorului Pascu s-a stins din viata fara mostenitori. Satenii si-au disputat iar lacasul, drept pentru care stapanirea l-a trimis la Vascau pe judecatorul Mihail Pop de Basesti. La audieri, judele a cerut transcrierea, din latina in maghiara, a inscrisurilor din 1598 si 1619, intr-un singur document, in care Lupu apare din nou mentionat cu matusalemica sa varsta.

La finalul procesului, judele a dat dreptate iobagilor: „Deoarece cinstitii batrani declara ca din timpurile indepartate acest pamant bisericesc a fost detinut fara a se plati impozit si prestatie in munca, sa se pastreze tot asa, intrucat el apartine preotilor „, se arata in actul de judecata din 9 noiembrie 1619.

Au existat alti romani care au trait chiar si 185 de ani

Documentului i s-a pierdut urma multa vreme, dar informatia despre incredibila varsta a iobagului Lupu nu s-a pierdut. A fost adusa la lumina, printr-un alt hrisov, in 1968, de reputatul academician Stefan Metes (foto), care ii descria in publicatia Magazin Istoric pe cei mai varstnici locuitori ai Transilvaniei medievale gasiti de el in actele vremii. Aici, alaturi de cativa „tineri” cu varste intre 118 si 130 de ani, sunt mentionati hunedoreanul Toader Giurgiu (150 ani), sotii Sara (164 ani) si Rovin Iovas (172 ani) din Caransebes, si banateanul Petrut Ciortan (185 ani).

Metes scoate in evidenta mai ales cazul bihoreanului din Carpinet. „Prin varsta lui, ii depaseste cu mult pe toti ceilalti”, scria istoricul, argumentand cu inscrisurile din Urbariul Domeniului Beius, adica „recensamantul” populatiei si al proprietatilor din intreaga Depresiune a Beiusului facut de autoritatile maghiare, care il mentioneaza pe Lupu Bara ca avand, in anul 1619, varsta de 225 de ani. Metes a gasit Urbariul in arhivele din Budapesta, l-a studiat, tradus si copiat, si asa s-a raspandit legenda celui mai varstnic dintre romani.