Ultimul interviu al Cristinei Stamate: „Merită să iubim oamenii, chiar şi atunci când nu ne iubesc”

„Meseria te poate trăda într-o egală măsură cu o iubire. Sigur că iubirea publicului este extraordinară, e importantă, e caldă…te poleieşte, dar nu se compară cu ceea ce înseamnă o făptură căreia tu i-ai dat viaţă şi pe care tu o ajuţi să crească şi să strălucească. Sunt sigură că există o plată pentru toate lucrurile astea. Am trecut peste foarte multe alte lucruri, pierderea părinţilor mei, pierderea fratelui mei şi am jucat teatru întotdeauna…nu în sensul că m-am prefăcut, ci că am lăsat hainele de doliu acasă şi m-am dus şi mi-am pus paietele şi penele în cap la teatru. Regret, mai ales, că am avut stupiditatea, prostia pe care mi-o taxez grav, că nu am făcut un copil dorindu-mi foarte tare să exist în această meserie. Şi am amânat tot timpul venirea unui copil, bucuria venirii unui copil pentru un turneu în străinătate, pentru o nouă premieră, pentru un spectacol, pentru un nou proiect. Atunci, nu mi se părea că avortul e o crimă, pentru că la tinereţe te gândeşti că aşa e, ca o fata Morgana. Era totul o poveste care nu avea formă, nu avea contur (…) Teatrul îmi punea prea multe măşti, interiorul meu nu ar fi fost în stare să treacă atâtea praguri. Nu mi se pare o meserie chiar onestă azi. Dacă am găsi pe cineva de alături să ne sprijine, să ne înveţe…că lucrurile nu se opresc niciodată, că ele pot fi schimbate, dar doar dinăntrul tău. Trebuie să-ţi asumi lucrurile care ţi se întâmplă, cele mai cumplite eşecuri, niciodată nu sunt atât de grave…ţi se par atunci. Dar sigur că te pot dărâma. Merită să iubim oamenii, chiar şi atunci când nu ne iubesc”, povestea Cristina Stamate, într-un interviu acordat anul trecut.