#Provocări2018. Urmează anul cel mai greu pentru primii patru oameni în stat

Klaus Iohannis

– ca preşedinte al unui stat din clubul euratlantic, Klaus Iohannis va avea ca principală provocare menţinerea unui climat intern care să ne poată califica în continuare ca membri legitimaţi ai noii construcţii europene, cu obiectiv de parcurs, preluarea preşedinţiei UE în 2019;

– Lupta explicită împotriva exceselor antidemocratice ale PSD-ALDE nu îi va mai fi suficientă, Iohannis fiind obligat să îşi demonstreze concret atât eficienţa prezidenţială prin poziţii şi proiecte implementabile imediat, dar şi calităţile de negociator în bilateralele cu SUA, Rusia, China, Germania, Franţa (plus poziţionarea în dosarul trumpismului #IERUSALIMCAPITALĂ!), ce vor aborda România cu propuneri concrete, în contextul redesenării alianţelor în regiune.

Călin Popescu Tăriceanu

– după ce în 2017 a “călărit”, cu succes în sondaje, conjunctură creată de “meciul antijustitie”, Tăriceanu va fi obligat să-şi asigure frecventabilitatea în interiorul familiei liberale europene, fapt ce îi va crea o evidentă distanţare de linia PSD;

– Principala preocupare a susţinătorilor săi, publici şi nepublici (!), interni şi externi (!), va fi construcţia unei platforme prezidenţiale pentru candidatul Tăriceanu din 2019, respectiv lărgirea bazinului electoral, fie spre dreapta (achiziţii de vectori din PNL), fie spre stânga (negocieri cu PSD pentru Tăriceanu – candidat comun); în continuare, decizia strategiei pentru Tăriceanu va fi dictată de factorul extern.

Liviu Dragnea

– dacă nu va mai fi preşedinte al PSD, Dragnea va “sfârşi politic în chinuri”, nici înţelegerile subterane nu-i vor mai funcţiona, nici susţinători oneşti nu va mai avea (reuşind contraperformanţa de a nu respecta nicio înţelegere pe care a parafat-o în ultimii ani!); provocarea majoră pentru politicianul Dragnea va fi deci negocierea funcţiei de şef al social democraţilor măcar pe perioada anului 2018, iar pentru a reuşi asta este dispus să cedeze major;

– va încerca să-şi uzufructeze funcţia politică prin negocieri subterane cu oameni din noua justiţie bulversată total, va forţa numiri de şefi noi şi loiali în Curţi şi Parchete, cu scopul disperat de a bloca/amâna avalanşa dosarelor sale penale, corespunzătoare totuşi unui istoric incredibil de baron dispus la ilegalităţi şi complicităţi bugetofage.

Mihai Tudose

– aflat sub presiunea majoră a echipei Dragnea de la partid, Mihai Tudose a reuşit totuşi “flotabilitate”, dar n-a putut încă nici să confirme, nici să construiască; are provocarea de a-şi consolida statutul de prim-ministru prin proiecte generatoare de creştere sustenabilă;

– simpla rezistenţă la atacurile aripii penale din PSD nu-i va fi suficientă nici lui în 2018, va fi obligat la poziţii publice care să sugereze mult mai mult decât un „joc la dublu pozitiv „, ci o delimitare netă de iniţiativele distructive ale vectorilor majorităţii la adresa statului român; demnitatea de prim-ministru se plăteşte nu doar cu fidelitate la adresa majorităţii, ci mai ales cu corectitudine faţă de cetăţenii oneşti şi patrioţi.

–––

#REZIST

– Marea realizare a mişcării #REZIST a fost reinventarea CIVISMULUI românesc (reuşită chiar cu contribuţia excepţională a celui ce-l teoretiza şi apoi deplângea pierderea sa în anii ‘90, Mihai Şora!); marea provocare pentru #REZIST în 2018 constă tocmai în refuzul politizarii acţiunilor sale, în “expedierea” către partidele politice a tuturor celor care au dorinţe de agregare politică;

– Mişcarea poate rămâne salvatoare şi folositoare depăşirii crizei majore pe care o trăim, doar reprezentând în continuare strict interesele CETĂŢEANULUI APOLITIC, dar corect, responsabil şi patriot, prezentând în plus public şi proiecte administrativ – profesionale generate din expertiza dovedită a multor cetăţeni ce militează public şi dezinteresaţi de parvenire personală;

Mass-media

– Presa românească a ajuns azi să fie folosită şi decredibilizata prin concurenţa dorinţei de protecţie mediatică a vectorilor puterii post ‘89, cu frică de şantaj şi lăcomia patronilor media, ce au creat împreună un mediu de exprimare publică haotic, antinaţional, deprofesionalizat; în 2017 a fost evidentă acţiunea patronatelor străine din mass-media de a “pescui în ape tulburi” şi a-şi genera profituri nemeritate, respectiv disperarea patronatelor româneşti de a-şi folosi instituţiile media pentru negocieri obscure de salvare personală; rezultatul a fost evident lamentabil şi nesatisfăcător atât pentru mentalul colectiv românesc, cât şi pentru cei ce sperau inutil şi naiv beneficii concrete din partea majorităţii penale; provocarea în 2018 pentru mass-media ar fi recoagularea într-o structură de reprezentară fundamentată pe o sumă de principii, necesare României în criza majoră, ce ar putea servi în mod onest atât consumatorului de media, cât şi, pe termen mediu şi lung, investitorului media interesat de succes onorabil.