Poveste fabuloasă: A ajuns în vacanță în România și s-a stabilit aici!

Au trecut doar doar doi ani de când grecul Petros Petrakas s-a stabilit în România, după ce a bătut lumea în lung și în lat, dar el deja se consideră, în suflet, român. O serie de întâmplări neașteptate au făcut ca Petros să ajungă în județul Satu Mare, de unde spune că nu ar mai pleca, fiind locul unde ar vrea să își petreacă tot restul vieții. CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA, a aflat povestea lui fabuloasă. (VEZI ȘI: UN REFUGIAT POLITIC S-A STABILIT ÎN MARAMUREŞ ŞI…)

„Aici mă simt cel mai acasă din toate țările prin care am umblat. Am fost primit cu multă căldură de către oameni, cu multă deschidere. Oamenii sunt atât de plăcuți și nu m-am simțit străin nici o secundă. De aceea am decis să îmi cumpăr un apartament aici și să îmi fac o viață nouă, de la zero”, spune grecul îndrăgostit de România.

Dar povestea de viață a lui Petros, care are acum puțin peste 60 de ani, este una demnă de un scenariu de film. Afost nevoit să părăsească, în decursul anilor, mai multe țări, persecutat sau constrâns de situații politice, economice sau rasiale.

Un român a făcut CALCULUL complet: „Cât costă să locuiești, singur, în Londra,...

ANM: Cum va fi vremea de Paște. Ploi în jumătate de țară, soare...

Nici Grecia, nici America nu au fost pe placul lui

„Eu m-am născut în Africa, în Zimbabwe, din părinți greci. Ei au ajuns acolo tocmai cu dorința de a începe o viață nouă departe de Grecia, de unde se trăgeau. Probabil de la ei am moștenit și curajul de aface astfel de schimbări în viața mea. Acolo am crescut și am fost educat în sistem britanic. Pe când aveam 20 de ani, din cauza terorismului din zonă, din cauza atacurilor asupra comunităților albilor din Zimbabwe, am fost nevoiți să ne mutăm, iar părinții au decis să ne întoarcem în Grecia”, povestește Petros Petrakas.

Tânăr fiind, nu și-a prea găsit locul prin Grecia, astfel că a intrat în marină pentru o perioadă, iar mai apoi a explorat viața în Statele Unite ale Americii. Nu a fost atras să se stabilească acolo, astfel că a revenit în Grecia. (NU RATA, AICI: Povestea polițistului care a refuzat FBI pentru a prinde infractori în România)

Episodul olandez

„Când m-am întors în Grecia, mi-am întemeiat o familie. Soția mea avea o mică pensiune pe atunci, pe care am transformat-o într-un hotel de lux, stațiune de tratament pentru persoane în vârstă din Grecia. Am și trei copii, băieții sunt amândoi în marină, iar fiica mea se ocupă acum de hotel. La un moment dat, fiecare ne-am urmat cursul vieții, iar eu am ajuns în orașul unde erau stabiliți părinții mei și am lucrat pentru un șef român, în domeniul turismului”, își aduce aminte Petros.

Nu se gândea pe atunci că România, țara pe care o cunoscuse doar prin intermediul fiului său, va ajunge să îi fie casă, mai ales că din Grecia a plecat în… Olanda, atunci când criza economică i-a făcut să piardă totul.

„Începuse criza în Grecia, prin 2006, iar tatăl meu mi-a dat 200 de euro și un bilet de avion spre Olanda și mi-a zis să merg să încep o nouă viață, mai ales că în Grecia nu mai aveam nimic, nu mai aveam nici ce face. Olanda a fost un episod scurt, pentru că în fabricile în care voiam să mă angajez, comunitățile de polonezi și turci s-au arătat a fi foarte reticiente în a mă primi”, își continuă Petros povestirea.

Semn divin în Suedia

Soarta l-a purtat pentru câteva luni în Suedia, unde a avut grijă de un bărbat imobilizat la pat și de copiii familiei, dar experiența a fost una scurtă, pentru că simțea că se atașează prea tare de copii, în special după ce bărbatul pe care îl îngrijea a murit, așa că pentru a-și continua viața, a plecat la Londra.

„Cât am avut bani, din ce strânsesem în Suedia, am stat într-un hostel, dar banii nu au ținut mult. Într-o noapte, pe ploaie, stăteam în mijlocul drumului, plângeam și mă rugam la Dumnezeu să îmi dea un semn, să mă ajute, că a doua zi aveam să părăsesc hostelul și nu aveam unde să merg. Semnul a venit, pentru că am ajuns la o biserică grecească, de unde am fost dirijat spre o comunitate de greci, unde am primit adăpost și hrană până mi-am găsit loc de muncă”, povestește Petros.

În România a venit în vacanță

Cu puținii bani primiți de la biserică și-a luat un costum de la un magazin de întrajutorare, pentru a avea haine decente să se prezinte la un interviu. A primit rapid postul de recepționer la un complex de locuințe, unde s-a ocupat și de alte lucruri în paralel. (VEZI ȘI: Povestea lui Einstein din Vaslui)

„Mai făceam una, alta prin apartamentele oamenilor, acolo unde mă chemau să schimb un bec sau să repar o clanță. Nu refuzam nici o ofertă. Până când am avut un accident de muncă, mi-a fost afectat spatele, am spondiloză acum, iar medicii mi-au interzis să mai lucrez. A fost un moment extrem de greu pentru mine, am suferit o depresie adâncă. Pentru a trece peste și a mai uita de probleme am venit, la invitația unor prieteni, în România, în vacanță, în Satu Mare și Maramureș. La scurt timp m-am decis să mă mut aici, pentru că mi-au plăcut foarte mult oamenii”, mai mărturisește Petros.

Simte că ar trebui să dea ceva înapoi comunității

Nu doar oamenii i-au plăcut, ci și mâncarea, care l-a făcut să pună în doi ani peste 20 de kilograme, luatul mesei în oraș fiind una dintre plăcerile sale. În Satu Mare l-a adus și pe tatăl său, alături de care are o viață decentă în noua casă, de aproximativ doi ani. Totuși ceva îl neliniștește pe Petros, acest lucru fiind faptul că simte nevoia să dea ceva înapoi comunității care l-a adoptat cu atâta căldură.

„De când am venit m-am împrietenit foarte rapid cu vecinii, nu m-au considerat un străin niciodată. Simt nevoia să ofer ceva înapoi acestei comunități, acestui oraș și acestei țări. Acum deschid o afacere, și pentru a avea un venit suplimentar, dar din profitul firmei vreau să ofer cea mai mare parte copiilor bolnavi de cancer, să le ofer o șansă în plus la viață, pentru că și mie România mi-a oferit o șansă la o nouă viață”, mai afirmă Petros Petrakas.

Afacerea pe care grecul o deschide la Satu Mare și pe care vrea să o extindă în toată Transilvania este una cu accesorii bărbătești, mai exact cu ceasuri nemțești cu mecanism elvețian, ceea ce le face speciale fiind cureaua de lemn, care reduce substanțial greutatea obiectului.