Care sunt simptomele pneumotoraxului

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Pneumotoraxul apare din cauza pătrunderii aerului în cavitatea pleurală urmată de colabarea parțială sau totală a plămânului. În mod fiziologic, cavitatea pleurală este un spațiu virtual însă în momentul în care pătrunde aer, aceasta devine o cavitate reală, care împinge și colabează plămânul. Cavitatea pleurală este formată din: foița (pleura) viscerală care acoperă plămânii și foița parietală care acoperă peretele toracic, diafragmul și mediastinul.

Pneumotoraxul poate fi de mai multe tipuri: spontan: primar (idiopatic) si secundar, posttraumatic sau iatrogen.

Ce simptome prezintă pneumotoraxul

Existența și gravitatea manifestărilor clinice sunt direct proporționale cu mărimea pneumotoraxului. Astfel, sunt cazuri în care pacientul este asimptomatic, însă în general apare: junghi toracic, lipsa de aer (dispnee) și tuse seacă, potrivit csid.ro. Anamneza și examenul clinic pot ridica suspiciunea de pneumotorax. Radiografia toracică standard este investigația care confirmă diagnosticul.

În cazul unui pneumotorax spontan primar, cea mai frecventă cauză este ruperea unor mici bule de aer existente sub pleură, în timpul unui acces de tuse, strănut, în cursul unui efort fizic sau chiar spontan. Apare în general la pacienți de sex masculin, tineri, înalți, fumători.

Pneumotoraxul spontan secundar apare ca o complicație a unor afecțiuni pulmonare preexistente: boli infecțioase pulmonare, neoplasm pulmonar, boli pulmonare obstructive cronice.

Pneumotoraxul posttraumatic este consecința unor plăgi sau contuzii la nivelul toracelui cu pătrunderea aerului în cavitatea pleurală.

Pneumotoraxul iatrogen reprezintă o complicație a unor manevre medicale (ex. puncția pleurală).

Pneumotorax: tratament

Tratamentul poate fi nonchirurgical sau chirurgical, atitudininea terapeutică fiind stabilită în funcție de mărimea pneumotoraxului. În cazul unui pneumotorax mic- moderat poate fi suficientă ținerea în observație a pacientului cu resorbția spontană a aerului și expansionarea plămânului. Alteori este necesară efectuarea unei puncții aspirative sau introducerea unui tub de dren în cavitatea pleurală, printr-o mică incizie, pentru evacuarea aerului.

În cazul în care apar recidive, poate fi necesară efectuarea unei pleurodeze (lipirea foițelor pleurale) cu talc sau tetraciclină. În cazul unui pneumotorax spontan secundar, tratamentul se referă atât la boala de bază cât și la complicația ei- pneumotoraxul.

Tratamentul chirurgical este rezervat cazurilor complicate- pneumotorax cronic, ireductibil.