O educatoare din Iași a plecat în Italia pentru un trai mai bun, dar… Dezvăluirile femeii sunt șocante: „Am fost tratată ca un sclav”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

O ieșeancă a rămas marcată pe viață după câțiva ani în Italia. Aceasta povestește coșmarul prin care a trecut și felul în care italienii o tratau, ca pe un sclav.

Viorica Ignat, acum în vârstă de 47 de ani, a plecat în Italia pentru a-și construi un viitor mai bun. Primise o oferta de plecare într-un loc de muncă sigur, chiar în buricul Siciliei. Însă, încă din prima zi când a ajuns, și-a dat seama că traiul ei n-are să fie prea bun în casa în care poposise.

„Încă din prima zi când am ajuns, mă tratau ca pe un sclav. Stăteam în casă cu o bătrână și cu doi copii de ai ei. În ziua în care am ajuns, s-au uitat la mine din cap până în picioare și mi-au spus că au doar trei camere și că voi dormi pe fotoliu, lângă patul bătrânei. Bătrâna era bolnavă și trebuia să-i dau pastile din patru în patru ore, iar noaptea se simțea foarte rău și trebuia să am grijă de ea. Trebuia să-i verific sau să îi schimb pampersul din trei în trei ore. Îmi amintesc că într-o noapte a avut o criză și m-a dat afara din casă, fără documente, fără haine. Nu era pe vremea aia posibilitatea să suni acasa sau să te vezi cu familia, așa cum este astăzi. În noaptea aceea, am dormit în spatele unui magazin pe două navete de bere. A doua zi de dimineață, copiii ei m-au căutat și m-au luat acasa. Am stat în acea casă un an, după care am plecat la o altă familie”, spune Viorica.

Nici la cea de-a doua familie viața nu a fost ușoară. Aceasta povestește că a avut grijă de doi bătrâni, soț și soție, și că aceștia o jigneau constant, spunându-i că românii sunt o nație născută de sclavi. Abia după doi ani de stat în Italia, a reușit să se întoarcă, într-o vacanță de Crăciun, pentru a-și vedea familia. Bucuria nu a durat prea mult, pentru că la scurt timp trebuia să revină la rutina care, treptat, a dezumanizat-o.

După cinci ani de zile de stat în Italia, femeia își amintește că, mergând pe stradă cu bătrâna de care avea grijă la acel moment, văzuse un afiș pe care scria mare că se fac înscrieri pentru un curs de infirmieră. Nu a stat pe gânduri și a sunat direct la agenție, unde a fost înștiințată că mai erau două locuri disponibile. A plecat în grabă spre sediul agenției și a făcut toate demersurile necesare pentru a începe cât mai repede cursul.

„Simțeam că sunt altă persoană și că Bunul Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunile. Eram infirmieră, salariul era mult mai bun și mă simteam respectată și apreciată” , a completat femeia.