Dino Zoff, unul dintre titanii fotbalului italian

Dino Zoff nu este doar cel mai în vârstă campion mondial din istorie, dar și unul dintre cei mai mari portari din toate timpurile.

În 1982, ridica primul deasupra capului Cupa Mondială, la vârsta de 40 de ani, 4 luni și 13 zile, din postura de căpitan al naționalei Italiei, la capătul finale câștigate cu scorul de 3-1 în fața Republicii Federale Germania. Zoff era desemnat și cel mai bun portar al turneului final din Spania și era inclus în echipa ideală a Cupei Mondiale.

Trofeul suprem al fotbalului mondial venea la o distanță considerabilă față de primul triumf major al lui Dino cu squadra azzurra, titlul continental cucerit în 1968 pe tărâm propriu, când el avea doar 26 de ani. Seriozitatea, constanța, concentrarea și liniștea interioară au fost, fără îndoială, secretele longevității sale uluitoare, alături de calitățile de excepție pe care le solicită postul de portar, precum reflexe foarte bune, leadership și organizare excelentă. De altfel, Dino Zoff a fost desemnat al treilea cel mai bun portar din istoria fotbalului, după Lev Iașin și Gordon Banks.

Totodată, el deține și recordul de invincibilitate la nivel internațional: timp de 1142 de minute nu a luat gol între buturile naționalei Italiei, performanță realizată între 1972 și 1974. Culmea este că seria sa incredibilă de a-și ține poarta neperforată de adversari a fost curmată de un ilustru anonim, atacantul naționalei din Haiti, Sanon, la Cupa Mondială din Germania! Tot În această periodă, Zoff a fost foarte aproape de a cuceri și Balonul de Aur, în 1973 clasându-se pe locul al doilea în ancheta revistei France Football, în spatele câștigătorului Johan Cruyff.

Această tânără și-a făcut o poză la mare, dar un DETALIU i-a lăsat...

Sfaturile lui Warren Buffett pentru o viață cât mai împlinită și fără regrete....

Din 1972, Dino Zoff a devenit numărul unu incontestabil al squadrei azzurra, o dată și cu transferul la Juventus, unde avea să cunoască recunoașterea deplină și la nivelul echipelor de club. În primul său sezon la Bătrâna Doamnă, a cucerit primul titlu de campion al Italiei și a disputat și o finală de Cupa Campionilor Europeni, pierdută, însă, în fața lui Ajax Amsterdam cu 1-0. Tot în 1973, Zoff și Juve au ratat și Cupa Intercontinentală pe care au disputat-o pe Stadio Olimpico din Roma împotriva argentinienilor de la Independiente.

Pentru Zoff au urmat alte cinci scudetti cu Juve și două Cupe ale Italiei, plus o Cupă UEFA, cucerită în 1977 într-o finală cu Athletic Bilbao. Totul a culminat cu titlul mondial obținut spre zenitul carierei, când deja intrase în al cincilea deceniu de viață.

Dino Zoff a mai apărat poarta Italiei și în preliminariile EURO 1984, unde a avut clipe grele cu naționala României. Tricolorii noștri, antrenați de Mircea Lucescu, au câștigat grupa de calificare din care au mai făcut parte Cehoslovacia, Suedia și Cipru mai ales datorită victoriei istorice din primăvara lui 1983, 1-0 cu Italia pe fostul stadion 23 August, grație unui gol marcat de Ladislau Boloni. Acel eșec i-a grăbit retragerea din squadra  azzurra, iar pe 29 mai 1983, Zoff disputa ultimul său meci internațional, 0-2 cu Suedia. La 41 de ani, Dino Zoff spunea adio echipei naționale după 112 selecții, record în acel moment pentru Italia. Asta la doar patru zile după ce pierdea a doua sa finală de Cupa Campionilor Europeni cu Juventus, 0-1 în fața celor de la Hamburger SV.