Patru ani de la dispariția Iolandei Balaș

Astăzi, se împlinesc patru ani de la moartea Iolandei Balaș, una dintre cele mai titrate atlete din istoria României. Dublă campioană olimpică la săritura în înălţime, în 1960 şi 1964, şi dublă campioană europeană, Ioli a stabilit nu mai puţin de 14 recorduri mondiale în decurs de şase ani şi a fost printre primii atleţi incluşi în International Hall of Fame în 2012.

Iolanda Balaş a ajuns la atletism la clubul local Electrica, dusă de o vecină care practica deja acest sport. După ce a încercat iniţial proba de semifond, a trecut la săritura în înălţime.

În 1953, Marea Doamnă a atletismului românesc a ajuns în Bucureşti, la CCA, unde a intrat pe mâna lui Ioan Soter. Acesta fusese primul român care a sărit peste ştacheta înălţată la 2 metri şi, ulterior, avea să devină partenerul de viaţă al Iolandei. Peste trei ani, Balaş stabileşte primul său record mondial: 1,75 metri pe 14 iulie 1956, la Bucureşti, însă la Jocurile Olimpice de la Melbourne nu reuşeşte decât o clasare pe locul cinci. 1957 avea să marcheze începutul dominaţiei Iolandei Balaş în atletismul mondial timp de un deceniu: până în 1967, nimeni nu a mai învins-o în competiţiile unde a luat startul! Mai mult, în toată această perioadă, Ioli a îmbunătăţit de 14 ori recordul mondial, ducându-l de la 1,75 la 1,91 metri!

După ce în 1954, a cucerit medalia de bronz la Campionatele Europene de la Berna, Ioli a devenit campioană continentală patru ani mai târziu la Stockholm, dar marea sa dorinţă rămânea titlul olimpic. Pe care avea să-l obţină în 1960 la Roma, în stil de mare campioană! Pe 8 septembrie, Balaş a rămas singură în concurs după ce sărise 1,71, dar nu s-a oprit aici. A trecut de 1,77 metri din prima încercare, stabilind un nou record olimpic, apoi de 1,81 din a doua tentativă şi de 1,85 m la a treia săritură! A forţat chiar recordul mondial, de 1,87 metri, dar după două încercări nereuşite, a renunţat.

Ce a pățit un cuplu de pensionari, după ce a angajat o BADANTĂ...

Armata OBLIGATORIE în România!? Anunțul care îi tulbură pe români

La un an după triumful de la Roma, Iolanda Balaş a fixat ultimul său record la 1,91 metri, pe 16 iulie 1961, la Sofia, performanţă care a rezistat zece ani. Ioli a mai cucerit un aur olimpic la Tokyo, în 1964, unde nu a avut, din nou, rival. De altfel, în acea perioadă, Ioli s-a luptat doar cu propriile sale performanţe. Şi în Japonia, avea aurul asigurat de la 1,82, dar nu s-a mulțumit doar cu atât. A sărit 1,86 metri, apoi 1,90, după care a încercat să stabilească şi un nou record mondial, 1,92, însă a eşuat. Iolanda a ieşit de pe scena atletismului învinsă nu de vreo sportivă, ci de propriul tendon al lui Ahile: în 1967, la 31 de ani, îşi încheia cariera după 150 de competiţii consecutive în care a fost mereu pe locul 1!

Iolanda Balaş-Soter a rămas aproape de atletism şi după ce s-a retras din activitatea sportivă, mai întâi ca arbitru, apoi în calitate de preşedinte al Federaţiei Române de Atletism, din 1990 până în 2005. În această perioadă, Ioli a condus exemplar forul de specialitate, fiind considerată cel mai prolific manager din sportul românesc: cu ea la cârma federaţiei, au fost cucerit 87 de medalii olimpice, mondiale şi europene şi şi-a construit un sediu propriu, un stadion şi 15 piste sintetice.

Iolanda Balaș-Soter a încetat din viață pe 11 martie 2016, la 79 de ani.