Romario, omul care a făcut Brazilia tetracampeao

Romario de Souza Faria a fost cel predestinat să aducă Braziliei al patrulea titlu mondial, la 24 de ani după ultimul triumf al lui Pele, în Mexic 1970. Unul dintre cei mai buni atacanți ai tuturor timpurilor, Romario este al doilea cel mai prolific jucător din istoria fotbalului, după Pele. Cu 55 de reușite în 70 de selecții pentru naționala Braziliei, este și al treilea marcator all-time pentru Selecao, după Pele și Ronaldo.

Născut pe 29 ianuarie 1966 în Rio de Janeiro, într-o familie cu numeroase lipsuri, Romario a început fotbalul la Olaria, o echipă locală, unde a jucat spre finalul carierei și legendarul Garrincha. Următoarea sa destinație a fost unul dintre cluburile cu nume din Rio, Vasco da Gama, alături de care cucerește primele sale trofee, două titluri în Campionatul Carioca. Aici, atrage și atenția echipei naționale a Braziliei, pentru care debutează în 1987.

La Jocurile Olimpice de la Seul din 1988, Romario se face remarcat și iese golgeterul turneului de fotbal, unde cucerește medalia de argint. Poreclit „O Baixinho”, adică Piticul, din cauza înălțimii sale de doar 1,67 metri, Romario face pasul spre Europa la scurt timp după această performanță, ajungând în Olanda, la PSV Eindhoven, deținătoarea Cupei Campionilor Europeni în acel moment.

Câți copii are de fapt Florin PIERSIC? Secretul pe care l-a ținut ascuns...

Medicul Vlad Ciurea spune ce greșeală fac corporatiștii în privința alimentației. Secretul pentru...

Aici, a câștigat trei titluri de campion în Eredivisie și două Cupe ale Olandei, devenind și o forță de neoprit în fața porților adverse: în cinci sezoane la PSV, a înscris 165 de goluri în 167 de meciuri!  În 1989, Romario a devenit erou național în Brazilia, după ce a marcat unicul gol al meciului decisiv cu Uruguayul de pe Maracana, care a adus Copa America în vitrina Selecao după o așteptare de 50 de ani! Un an mai târziu, participa la primul său Mondial, în Italia 1990, unde Brazilia a fost eliminată în optimile de finală de Argentina.

În 1993, „O Baixinho” a ajuns la FC Barcelona, alăturându-se Dream Team-ului condus de Johan Cruyff. În primul său sezon în Spania, a fost golgeterul Primerei Division, cu 30 de reușite în 33 de partide, și a impresionat la maximum în primul său El Clasico cu Real Madrid: a realizat un hattrick pe Camp Nou și Barca s-a impus cu 5-0. 1994 a avut un gust dulce pentru Romario datorită Cupei Mondiale din Statele Unite. Cu un Romario de senzație, autor a cinci goluri, Brazilia devenit din nou campioană a lumii la aproape un sfert de veac distanță de la precedentul titlu, cucerit cu Pele pe teren în 1970. Selecao a câștigat finala cu Italia la penalty-uri, iar Romario a fost desemnat cel mai bun jucător al turneului final. De altfel, el este ultimul om care a câștigat și Cupa Mondială și Balonul de Aur la aceeași ediție.

După ce la sfârșitul anului 1994, primește FIFA World Player of the Year, Romario pleacă de la Barcelona după o ceartă cu Johan Cruyff în ianuarie 1995 și se întoarce în Brazilia, la Flamengo. A revenit în Spania în 1996 la Valencia, dar după un conflict cu antrenorul Luis Aragones, a părăsit echipa în a doua parte a sezonului. S-a mai întors o dată la Valencia în 1997, dar tot pentru o scurtă perioadă, apoi a mai jucat la Flamengo, Vasco da Gama și Fluminense. Cu Flamengo, și-a mai trecut în cont două campionate statale și Copa Mercosur, iar la Vasco a devenit campion al Braziliei și a mai cucerit o Cupă Mercosur, echivalentul Cupei UEFA în Europa. Romario nu a mai apucat să joace la Cupa Mondială, în 1998 accidentându-se cu puțin înaintea turneului final, iar în 2002, nu a fost convocat de selecționerul Luiz Felipe Scolari din motive disciplinare. Ultimul său meci pentru naționala Braziliei l-a disputat pe 27 aprilie 2005, când a purtat banderola de căpitan și a înscris un gol în succesul 3-0 cu Guatemala.

Romario a mai încercat experiențe exotice în Qatar, la Al Sadd, în Statele Unite, la Miami FC, și în Australia, la Adelaide United, înainte de a se întoarce la Vasco da Gama pentru a celebra golul cu numărul 1000 în carieră. Pe 20 mai 2007, a înscris împotriva lui Sport Recife din penalty, la fel cum o făcuse și Pele când a atins această bornă istorică.