Vladimir Jurăscu, cel mai longeviv actor al Teatrului Național din Timișoara, s-a stins din viață. “Rămâne în inimile noastre!”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Este doliu în lumea artistică. Vladimir Jurăscu, cel mai longeviv actor al Teatrului Național din Timișoara, a pierdut lupta cu viața. Artistul s-a stins pe 16 iunie.

VEZI AICI: A MURIT COSTIN MĂRCULESCU. ACTORUL A FOST GĂSIT MORT ÎN CADĂ, ÎN STARE DE PUTREFACȚIE

Conducerea Teatrului Național din Timișoara a făcut un anunț a anunțat că, recent, Vladimir Jurăscu tocmai împlinse vârsta de 93 de ani.

”Rămâne în inimile noastre acest mare talent care a ales să își dedice aproape șaptezeci de ani de viață scenei timișorene. Teatrul Național a fost – și va rămâne mereu – casa de suflet a actorului Vladimir Jurăscu, iar pașii săi vor fi pentru totdeauna întipăriți în scândura acestei scene.

În numele tuturor celor din fața și din spatele scenei, ca și în numele publicului care l-a iubit și l-a aplaudat mai bine de jumătate de secol, Teatrul Național face o reverență. Vladimir Jurăscu, nu te vom uita niciodată!”, au spus colegii de scenă, potrivit stirileprotv.ro.

Nu mai puțin de 45 de ani a fost prezent pe scenă Vladimir Jurăscu. În tot acest timp, actorul a fost legat sufletește și profesional de scena Teatrului Naţional. De-a lungutl ultimlor ani, a devenit un reper și un exemplu pentru toți tinerii actori.

NU RATA: MARA BĂNICĂ ŞI SERGHEI MIZIL, GLUME SINISTRE DUPĂ CE SICRIUL LUI COSTIN MĂRCULESCU A FOST COBORÂT ÎN GROAPĂ! IMAGINILE CARE NU S-AU DIFUZAT LA TV

Vladimir Jurăscu, peste 350 de roluri

Vladimir Jurăscu a interpretat peste 350 de roluri în cariera sa. Regele Lear, Sile în „Mobilă şi durere” de Teodor Mazilu, Despot în „Despot vodă” după Vasile Alecsandri, Hallmar în „Raţa sălbatică” de Ibsen, celebrul Bască din „Studiu osteologic…” de D.R. Popescu, Marchizul în „Velasquez” de A.B. Vallejo, Verșinin, dar și, mulți ani mai târziu, Ferapont în „Trei surori” de Cehov, Shylock în „Neguțătorul din Veneția” sau Agamiță Dandanache în „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale sunt doar câteva dintre acestea.