Mărturiile unei femei care susține că a fost umilită de angajații Aeroportului Otopeni: ”Fusese abandonată pe scaun, mai mult de două ore”

Pe rețelele de socializare, o tânără a postat un mesaj prin care susține că atât ea, cât și mama ei, au fost umilite de angajații Aeroportului Otopeni. Ce s-a întâmplat în data de 6 septembrie?

O tânără s-a prezentat la aeroport pentru a prinde zborul către Italia, alături de mama ei, o persoană cu dizabilități, soțul ei și cei doi cumnați ai ei. Însă, experiența pe care au avut-o nu a fost deloc una plăcută. În postarea de pe Facebook, românca a povestit prin ce a trecut.

”Zborul din 6 septembrie.

Habar n-am cum Dumnezeului să încep. Încerc să mă adun de dimineață, de la ora 4.
Am fost în vacanță, în România, pe care, din păcate, încă o iubesc! Da, DIN PĂCATE!
La întoarcerea în Italia am luat-o și pe mama-care va rămâne la noi până în primăvară- ca în fiecare an, mai puțin în pandemie.
Pentru că mama e o persoană cu dizabilități, am solicitat-atunci când am făcut biletul, ASISTENȚĂ. Ce înseamnă asistență? Înseamnă că un angajat al aeroportului o preia de la check in și o însoțește până in momentul in care se așează pe scaun, în avion. Asta înseamnă asistență, Aeroportul International Henri Coandă Bucuresti – aeroport international!

Cum NU funcționează sistemul ăsta în România:
Căutați dumneavoastră , de unde să știm noi unde trebuie trimiși ‘ANDICAPATZII ! – îmi zice o duduie la check in. Păi scrie pe bilet, răspund. (Conversația a fost kafkiană)
Căutam, găsim un tânăr care habar n-avea ce caută el în viața lui. Ăsta zice că bine, vine el. (era de la asistență!) Ar fi trebuit să îi dăm o șpagă sau ceva…
O ia pe mama-în căruț cu rotile și ne spune prietenos să cărăm noi bagajul. Îi zic, la fel de prietenos, că e inclus și bagajul în serviciul de asistență.
Îmi era cunoscută incompetența, lenea și obrăznicia românească, dar-tot în stil românesc, mi-am zis bine că a venit ăsta, că ar fi fost imposibil pentru ea să facă maraton prin Aeroportul Internațional Henri Coandă București.

Pensionarii vor primi banii înaintea Paștelui. Poșta Română a început distribuirea în avans...

Nutriționistul Mihaela Bilic ne spune ce tip de lapte trebuie să cumpărăm din...

Citește și AU TRĂIT UN COȘMAR! CE AU PĂȚIT PASAGERII UNUI AVION, LA ATERIZAREA PE AEROPORT. AU LUAT CURSA BOLOGNA-IAȘI, IAR CÂND AU AJUNS ÎN ȚARĂ, AU AVUT UN ȘOC

Am stat apoi o grămadă de timp la check in, (eu și soțul meu) dar nu mai contează, pe scurt, după două ore de controale, am ajuns la îmbarcări. Ăsta a fost unul dintre cele mai dramatice momente pe care le-am trăit în viața mea: lumea se îmbarca, iar mama era singură, pe scaun, ținea cu o mână trolerul și cu cealaltă bastonul și plângea. Plângea, da! Fusese abandonată pe scaun, mai mult de două ore.
M-am dus să întreb dacă e real ce se întâmplă, cum e posibil să o lăsați așa?! O duduie cu 5 metri de gene îmi spune cu impertinență că n-are ea de unde să știe. Scrie pe bilet, zic. Tot. Ai totul pe bilet. Am nevoie de scaun cu rotile acum, mama nu poate să meargă prin finger până la avion, o vedeți, nu?
Nu, zice, eu nu mă uit la pasageri și nici scaun cu rotile nu-i aduc.

Poftim? Ai un șef? Eu sunt șeful-și râde în batjocură, nu VREAU să-i aduc scaun cu rotile!
Am plecat nebună prin aeroport să caut poliția, am găsit doi care beau o cafea, le explic, ei nu înțeleg, le mai explic o dată, inutil, le spun să vină la fața locului. Pentru că trebuie! Pentru că-deși ei nu știu, treaba lor e să facă ordine. Si vin acolo băieții, fata le zâmbește cu 5 metri de gene, iar ei decid că mama nu are nevoie de căruț pentru că are baston-logica de milițian.
Cum pierdeam avionul, am dus-o aproape pe sus în avion-eu, soțul și cei doi cumnați ai mei.
Fata cu gene de la îmbarcări trântește ușile și-mi arată fundul.
La intrarea în avion, stewart-ul îi întoarce si ăsta spatele lui bărbatu meu pentru că nu vorbește română(bărbatul meu)
Cam asta e tot, Aeroportul Internațional Henri Coandă București ! Cam greu cu limbile străine, nu? Bine, voi nu prea știți ce faceți acolo, mai bine ați deschide o șaormerie, nu glumesc!

Dar, vreau să subliniez (Aeroportul Internațional Henri Coandă București) că, în momentul aterizării în Catania, înainte să iasă toți pasagerii, a venit o fată care a întrebat cine e doamna cu dizabilități. (mama era singura din avionul ăla) A avut fata asta grijă de ea ca de un copil, până în secunda în care a intrat in mașină (în prealabil a ținut continuu locul de parcare ocupat)
Mama, la sfârșit, mă întreabă dacă să-i dea bani. Nu, mamă, e meseria ei și știe ce are de făcut, pentru ea nu e nimic anormal să aibă grijă de tine. Ai auzit, Aeroportul Internaţional Henri Coandă, Bucuresti ? Ai auzit, dar o să înțelegi nimic, oricum ești praf cu varză stricată!
De asta ziceam că, DIN PĂCATE, iubesc România!
Să-ți fie rușine, Aeroportul International Henri Coanda Bucuresti ! Bleah!”, este mesajul scris de tânăra care și-a vizitat mama, pe Facebook.

Sursă foto: Pixabay