Moara lui Assan, moment istoric de valoare națională. Istoria morii care a trecut de cele două mari distrugeri

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Moara lui Assan a fost construită în anul 1853 și este prima moară cu aburi din România. Din păcate, acum se află într-un stadiu avansat de degradare. Moara lui Assan este clasificată în evidențele Ministerului Culturii și Cultelor ca fiind monument istoric de valoare națională și face parte din patrimoniul industrial. Moara a fost întemeiată de negustorii George Assan și Ion Martinovici.

Ansamblul de clădiri a suferit două mari distrugeri: în mai 2008, un incendiu care a ars 90% dintr-un corp secundar al fabricii și în ianuarie 2012, prăbușirea acoperișului și a unui perete din corpul principal.

Moara a fost ridicată într-o perioadă când în București nu exista nici măcar o fabrică de cărămidă. Utilajele cu care s-a construit moara au fost aduse din Viena, iar transportul acestora pe Dunăre și apoi pe distanța Giurgiu-București dura aproape 30 de zile. (CITEȘTE ȘI: Biserica Sfântul Anton, lăcașul de cult care a rezistat până și focului. Povestea nespusă a celei mai vechi biserici din București)

Cum decurgea munca la Moara lui Assan, în urmă cu aproape două secole

În anul 1865, George Assan rămâne fără asociatul său și astfel devine proprietar al fabricii. După moartea lui, în 1866, conducerea întreprinderii a rămas soției sale, Alexandrina, care o lasă apoi, în anul 1884, celor doi fii, Basile și Gheorghe. În 1894 a fost înființată de către cei doi o nouă secție de lacuri și culori, iar moara măcina la acea dată 7 vagoane de grâu în 24 de ore.

În registrele comerciale, Moara lui Assan era înregistrată ca «Societatea Anonimă „Fabricile Assan”» pentru industria și comerțul făinii, uleiurilor vegetale, lacurilor, culorilor și altor produse similare”.

După 1903, moara Assan a fost dotată cu energie electrică, având uzină proprie, iar în luna iunie 1930 a fost transformată în Societate Anonimă pe acțiuni, sub denumirea „Fabricele Assan”, care cuprindeau patru industrii diferite: măcinarea cerealelor, uleiuri vegetale, lacuri și culori, săpunuri și chit. Înainte ca moara să fie transformată în societate anonimă, frații Assan aveau 33 de lucrători, iar în ianuarie 1946, după război, fabrica avea 400 de funcționari și lucrători. Fabrica a avansat pe zi ce trece și a fost dotată cu cele mai noi utilaje și tehnologii, frații Assan fiind interesați de tot ceea ce era mai nou și mai bun în domeniul industrial. (CITEȘTE ȘI: Istoria fascinantă a Palatului Primăriei Capitalei. Lucrurile pe care puțini le știu despre această clădire)

Procesul care aproape a distrus Moara lui Assan

Moara a fost naționalizată de comuniști în iunie 1948. În același an, odată cu confiscările ilegale ordonate de comuniști, a fost arestat și Basil Assan care la acea vreme era unic acționar al Fabricilor Assan.

Apoi moara nu a mai avut viață lungă. În anul 1995, au fost scoase cercevelele ferestrelor, lucrate în fier forjat, dar și alte elemente decorative din zinc și plumb de la acoperitoare și turnuri. Plăcile de identificare a monumentului au fost smulse, arhiva și mobilierul de valoare, rămas de la foștii proprietari ai fabricii au fost valorificate ilegal de anumite persoane. Mai mult decât atât, utilajele fabricate la Viena înainte de anii 1900 au fost dezmembrate și vândute la fier vechi.

Autoritatile locale, dar și alte instituții ale statului au sesizat ceea ce se întâmplă la Moara lui Assan, însă distrugerile nu au luat sfârșit.

În prima zi a anului 2012, acoperișul construcției a căzut și, odată cu el, unul dintre pereți. Prăbușirea a fost cel mai probabil provocată de furturile de materiale produse de oameni ai străzii.

Tot în anul 2012, clădirea a fost afectată de încă un incendiu. Incendiul a izbucnit la nivelul acoperișului unui turn al fostei fabrici de ulei din complex. În plus, un an mai târziu, un alt perete s-a prăbușit tot din cauza furturilor de fier vechi din structura de rezistență. (CITEȘTE ȘI: Biserica Domnița Bălașa, din vremea lui Carol al II-lea, în prezent. Istoria nespusă a ultimei moșteniri brâncovenești)

Documentarea acestui material a fost realizată de Gândul.ro.