Biserica franceză ”Sacré Cœur”, locul unde peste 1000 de oameni vin să se roage

Biserica franceză „Sacré Cœur” din București are hramul „Sfânta Inimă a lui Isus”. Lăcașul servește ca biserică parohială a Parohiei „Sacré Cœur”, înființată în data de 1 decembrie 1991 în cadrul Arhidiecezei Romano-Catolice de București, pentru comunitatea franceză din București, dar și alte comunități francofone din capitală, cum ar fi cea africană, potrivit unui documentar realizat de Gândul.ro.

În anul 1906, monseniorul Vladimir Ghika, cu ajutorul surorii sale Elisabeta Pucci, a pus bazele așezământului Institutului Superior de Caritate „Sfântul Vincențiu de Paul” din București. Acesta a fost construit pe terenul donat de Maria Pâcleanu, fosta soție a ministrului Constantin C. Arion.

În anul 1930, congregația „Fiicele Carității Sfântului Vincențiu de Paul” a construit lângă acest institut biserica parohiei romano-catolice „Sacré Coeur”, alipită de marginea estică a institutului, cu altarul orientat spre nord.

Caniculă supremă în România, zilele următoare! Temperaturi resimțite de 40 de grade Celsius...

Prof. Vlad Ciurea dezvăluie care este cel mai sănătos pește pentru celula nervoasă

În anul 1948 surorile congregației au fost obligate să renunțe la tot și să părăsească țara. Astfel, au fost nevoite să vândă și au dat întreaga proprietate Statului Francez. Proprietatea nu era una de neglijat. Aceasta consta într-un teren de aproximativ 14.000 mp, pe care erau construite o capelă, un presbiteriu, un spital cu subsol, parter, 2 etaje și mansarde; 3 corpuri de clădire alcătuind Sanatoriul, cu subsol, parter, 2 etaje și clădirea unde locuiau surorile.

Biserica a fost redeschisă în anul 1991

Nu după mult timp, s-a dat decretul de naționalizare prin care au fost trecute în proprietatea Statului Român toate clădirile împreună cu terenul aferent, în afară de biserică, cu o suprafață de aproape 500 mp și casa parohială, având 400 mp, care au rămas proprietăți franceze. În plus, guvernul comunist a închis biserica și a arestat preoții.

La cererea Arhiepiscopiei Romano Catolice de București, dar și la cererea credincioșilor, adresată Ambasadei Franceze, biserica a fost redeschisă în anul 1991, dar se celebrau numai duminica, două Sfinte Liturghii, în limba română și în limba franceză.

La 1 decembrie 1991 a fost reînființată parohia „Sacré Coeur”, iar în vara anului 1992 aceasta a primit și casa parohială. La 9 iulie 1996 s-a încheiat o convenție între Arhiepiscopie și Ambasada Franței, prin care s-au stabilit condițiile de utilizare și de întreținere ale bisericii și casei parohiale. Astfel că, au fost făcute reparații, modificări, consolidări și dotări pentru buna desfășurare a activităților pastorale la ambele clădiri.

Din 1998, în biserică se află statuia în ipsos a Monseniorului Ghika, originalul celei în bronz din piațeta alăturată. Originalul, lucrat de sculptorul Gheorghe D. Anghel, îi fusese dăruit de acesta prietenului său, arhitectul Anghel Marcu. După decesul arhitectului, conform dispozițiilor sale testamentare, statuia a fost trimisă parohiei „Sacré Coeur”, ca un semn de considerație pentru biserica în care Monseniorul Ghika a slujit ca preot.

Biserica franceză Sacré Cœur are în evidență 660 de familii de enoriași din comunitatea română, aproximativ 150 de enoriași din comunitatea francofonă, 100 de enoriași străini vorbitori de limbă engleză și 50 de enoriași străini vorbitori de limba arabă.

Documentarea acestui material a fost realizată de GÂNDUL.RO.