Sfânta Maria Mică sau Nașterea Maicii Domnului. Tradiții și obiceiuri. Ce să nu faci în această zi de mare sărbătoare

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Pe data de 8 septembrie, credincioșii prăznuiesc sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică. Sfânta Maria Mică este un eveniment celebrat atât de Biserica Ortodoxă, cât şi de cea Romano-Catolică. Sfânta Maria Mică este prima sărbătoare din cursul anului bisericesc, început de la 1 septembrie, fiind cea mai mare sărbătoare a toamnei.

Naşterea Maicii Domnului este considerată de Părinţii Bisericii drept momentul istoric în care a început mântuirea neamului omenesc din robia păcatului strămoşesc. Prin puritatea vieţii ei, dedicată în întregime lui Dumnezeu, Sfânta Fecioară s-a făcut vrednică de a fi cea din care să Se nască Fiul lui Dumnezeu.

Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea în biserică (21 noiembrie), Buna Vestire (25 martie) şi Adormirea Maicii Domnului (15 august) sunt cele patru mari sărbători creştine închinate Sfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu.

Superstiţii legate de Sfânta Maria Mică

În cultura populară există tot felul de superstiţii legate de această zi, în funcţie de zonă. Se spune că nu e voie să se aprindă focul în casă în preajma acestei sărbători, oricât ar fi de frig, fiindcă aduce ghinion şi boală. Femeile care nu pot avea copii trebuie să se roage pentru dezlegarea pântecelor şi se spune că vor primi pruncul dorit. Şi pentru că Fecioara Maria este protectoarea tuturor mamelor, femeile însărcinate se pot ruga pentru o naştere uşoară şi un copil sănătos.

În fiecare casă trebuie să fie câte o candelă aprinsă pentru alungarea spiritelor rele şi pentru preamărirea Naşterii Fecioarei Maria. Bărbaţii nu au voie să meşterească sau să facă treabă prin gospodărie. Femeile nu au voie să coasă şi să spele rufe pentru a nu atrage răul asupra lor şi a familiilor lor.

Tradiții și obiceiuri de Sfânta Maria Mică

Naşterea Maicii Domnului, cunoscută ca ”Sfânta Maria Mică”, marchează hotarul astronomic dintre vară şi toamnă. De asemenea, sărbătoarea anunţă începutul unor activităţi specifice. Culegerea unor plante şi fructe tămăduitoare, bătutul nucilor, culesul viilor, semănatul grâului, orzului şi secarei de toamnă.

Potrivit tradiţiei populare, la sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, ca de altfel ca la orice mare praznic, nu se fac treburi gospodăreşti, nu se spală rufe, nu se face curăţenie în casă, ca să nu se atragă răul.

În popor se spune că în această zi vor fi ascultate mai ales rugăciunile femeilor care vor să aibă copii, dar şi ale celor însărcinate, pe care Maica Domnului le va ajuta să aibă o naştere uşoară. Şi cei care vor să se căsătorească se pot ruga în această zi Maicii Domnului, ca să-şi găsească perechea potrivită.

În această zi, credincioşii ţin candelele aprinse în dreptul icoanei Fecioarei Maria şi împart din fructele toamnei pentru morţi.

VEZI ȘI: MESAJE DE SFÂNTA MARIA. CELE MAI FRUMOASE FELICITĂRI, URĂRI ȘI SMS-URI PE CARE LE POȚI TRIMITE PERSOANELOR DRAGI

Ce să nu faci niciodată în ziua de Sfânta Maria Mică

În cultura populară, se mai spune că aceia care nu şi-au adunat plante medicinale nu trebuie să mai facă acest lucru. Acestea îşi pierd puterea tămăduitoare dacă sunt culese după Sfânta Maria Mică.

În această zi, se împart struguri şi prune de sufletul morţilor. Astfel, acestora li se vor ierta păcatele şi vor primi şi ei din roadele toamnei pe lumea cealaltă. Maramureşenii cred că toamna va fi urâtă şi cu precipitaţii dacă plouă pe 8 septembrie. Iar dacă înfloresc merii şi perii, înseamnă că toamna va fi plăcută, iar recoltele se vor culege uşor.

În alte regiuni, oamenii sunt ferm convinşi că vremea se strică de tot după Sfânta Maria Mică. Vara devine o simplă amintire. Păsările călătoare îşi iau zborul către ţinuturi mai calde şi insectele se ascund în pământ.

Originea Sfintei Fecioare Maria

Din Sfânta Scriptură, rezultă că, Sfânta Fecioara era din neamul lui David. După tradiție, părinții săi se numeau Ioachim-Eli, Eliachim și Ana și locuiau în orășelul Nazaret din Galileea. Nazaretul, care însemnează floare, lăstar, primea, așadar, floarea „făgăduită de Dumnezeu protoparintilor noștri, Adam și Eva, în rai”.

Deşi în Noul Testament nu este precizat acest eveniment, sărbătoarea este prezentată de alte surse. Cea mai importantă este Protoevanghelia lui Iacov, carte apocrifă care a fost scrisă în jurul anului 145 și relatează originea și copilăria fecioarei Maria.

Fecioara Maria s-a născut într-o familie de creştini, Ioachim şi Ana. Părinţii ei, deşi înaintaţi în vârstă, s-au rugat cu tărie pentru a avea un copil. Tradiţia spune că Îngerul Gavriil i-a vestit că ruga lor a fost ascultată şi că Dumnezeu le va da cel mai de preţ dar, un prunc, ales al Domnului, pe care au botezat-o Maria.