A ridicat drapelul României pe cele mai importante terenuri din lume, a jucat cu Serena Williams și era la un pas de Turneul Campioanelor. Dar în spatele revenirii spectaculoase care a uimit tenisul mondial se ascunde o realitate mult mai dură. Mihaela „Miki” Buzărnescu vorbește, în exclusivitate pentru CANCAN.RO, despre accidentările care i-au frânt parcursul, momentele în care nu mai avea bani pentru operații și clipele în care s-a gândit serios că tenisul s-a terminat pentru ea.
Pe teren, Mihaela „Miki” Buzărnescu este cunoscută drept sportiva cu o revenire ce părea imposibilă. Jucătoarea care a revenit pe teren din accidentări grave și ani de pauză pentru a urca până în top 20 mondial, a înfrunta legende ale tenisului și a pune România pe harta performanței. În spatele acestei imagini, însă, s-a dus o luptă mult mai puțin vizibilă: cu propriul corp, cu lipsa banilor, cu decizii greșite și cu sentimentul că, uneori, ești complet singur.
Era în America, tocmai câștigase un turneu important de juniori și, la final, a fost întrebată ce își dorește în tenis. Răspunsul a fost clar:
„Vreau să ajung top 20 în lume, la seniori. A fost singurul obiectiv pe care mi l-am pus în carieră. În rest, am luat totul pas cu pas.”, a declarat Mihaela Buzărnescu pentru CANCAN.RO.

Au trecut ani până când cifra aceea, 20, a devenit realitate. Dar drumul până acolo a fost presărat cu rupturi, la propriu și la figurat. Prima lovitură serioasă a venit la 18 ani, exact în momentul în care făcea trecerea de la juniorat la seniorat. Avea deja un clasament promițător, în jurul locului 240 WTA, suficient cât să înceapă să viseze la calificări de Grand Slam. Atunci a apărut accidentarea la umăr. Au urmat infiltrații cu cortizon, recuperare și clasament înghețat.
„A fost fix în perioada de trecere. Puteam să joc calificări la următorul Grand Slam și a trebuit să stau șase luni. Fetele cu care eram la juniori au urcat repede. Eu am rămas în urmă. Mi-a fost foarte greu să revin.”
A doua lovitură a fost mult mai dură. La 22–23 de ani, vârsta la care multe jucătoare își consolidează poziția în top 100 sau chiar mai sus, genunchii au cedat. Operații, dureri persistente, reveniri ratate. În total, aproape doi ani de pauză, în care a început să caute soluții alternative.
„A fost prima oară când m-am gândit serios că poate nu mai revin. Era perioada în care lumea urca. Eu eram accidentată. Începusem doctoratul. Mă gândeam că dacă nu reușesc cu tenisul, trebuie să am o siguranță. Am vorbit în străinătate, inclusiv prin Asia și America, să văd dacă pot găsi ceva ca antrenor.”
În spatele aparenței de stabilitate din tenisul profesionist, realitatea poate fi foarte dură, mai ales pentru jucătorii care nu sunt încă în elita financiară a sportului. Un moment care a marcat-o profund a fost cel din Elveția, când medicii i-au recomandat o intervenție complicată pe nervul peronier. Costurile erau uriașe, iar soluțiile puține. A încercat să obțină sprijin instituțional, mizând pe promisiunile că există fonduri pentru astfel de situații, însă ajutorul nu a venit. Atunci a realizat că, dincolo de teren și rezultate, lupta ei nu mai era doar sportivă, ci și una de supraviețuire.
„Chiar și când eram 110 sau 200 și ceva în lume, nu câștigai suficient cât să te simți stabil. Mă întrebam ce o să fac. Mi s-a spus că operația ar costa între 14.000 și 17.000 de franci. Nu aveam banii aceia. Mi s-a spus că există fonduri. Am cerut ajutor pentru operație. Nu a venit nimic. Am simțit că sunt singură. Dacă mai continui, o fac pe cont propriu.
După aproape doi ani de pauză, 2018 a fost anul în care Miki Buzărnescu a revenit spectaculos în circuit. Victorii importante, finale și o constanță care au dus-o rapid în top 20 mondial. A fost sezonul în care visurile din copilărie au devenit realitate, iar întâlnirile cu marile nume ale tenisului nu mai erau doar imagini de la televizor. Performanțele au adus-o și foarte aproape de Turneul Campioanelor, confirmând ascensiunea spre elita tenisului mondial.
„Fix pe 20 am ajuns. Exact ce spusesem la 15 ani. Mi-am dorit să joc cu Serena Williams. S-a întâmplat la Roland Garros. Am vrut să joc și cu Sharapova, și cu Venus. Le urmăream la televizor când eram accidentată și mă întrebam dacă o să ajung vreodată acolo. Eram a 14-a în clasamentul pentru calificare. Toată lumea spunea că sunt de top 10.”
Momentul care i-a schimbat cariera a venit într-un meci pe hard, pe un teren umed, în ploaie. Deși a atras atenția asupra condițiilor de joc, partida a continuat, iar căderea care a urmat a avut consecințe devastatoare. Accidentarea a întrerupt brusc un sezon în care era foarte aproape de Turneul Campioanelor și i-a schimbat complet traiectoria profesională. A încercat să obțină despăgubiri, însă fără succes.
„I-am spus arbitrei că e alunecos și că ar trebui să ne oprim. N-a vrut. Mi-a rămas piciorul și mi s-a rupt glezna. Am avut fractură deschisă. Mi s-a rupt pielea. Mi-a rupt total parcursul. Eram aproape de Turneul Campioanelor. Am pierdut clasament, bani, oportunități. Alții au primit milioane pentru lucruri mult mai simple. La mine nu s-a putut face nimic.

Dorind să salveze sezonul, a revenit mai repede decât ar fi fost recomandat, o decizie care avea să cântărească greu ulterior. Au urmat alte accidentări și pauze tot mai lungi, inclusiv una de aproape trei ani. Chiar dacă a reușit să revină în circuit și să urce din nou spre top 100, corpul nu a mai răspuns la fel, iar relansarea carierei s-a dovedit mult mai dificilă decât în trecut.
„Dacă stăteam șase luni și îmi înghețam clasamentul, poate era altfel. Am încercat să revin după patru luni. N-am avut un sfătuitor bun. N-am stat niciodată atât. Și nu mai aveam vârsta pe care o aveam când am revenit la 28 de ani și am ajuns 20 mondial. Am încercat să o iau de la capăt, dar e foarte greu. Pauza a fost prea mare.”
„Părinții mei au avut mai multă încredere în mine decât aveam eu. Psiholoaga m-a ajutat enorm. Preparatoarea fizică m-a ținut activă. Și prietenul de atunci m-a susținut. Nu a fost o replică anume. A fost faptul că ei au rămas lângă mine.”, a mai spus sportiva.
A ajuns în top 20 mondial, a jucat cu cele mai mari nume ale tenisului și a reprezentat România la cel mai înalt nivel, demonstrând că o carieră poate fi reconstruită chiar și după ani de pauză. Performanța a venit însă cu un preț mare.
„Nu voiam să mă retrag accidentată. Nu voiam să plec din sport dintr-o rană. Am vrut să știu că am dat tot. Am realizat ce mi-am propus. Dar drumul a fost plin de accidentări și momente în care nu știam dacă mai pot continua.”
Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la pont@cancan.ro, să ne sune la 0741 CANCAN (226.226) sau să ne scrie direct pe WhatsApp.