Părintele Dimitrie de la Arhiepiscopia Râmnicului dezvăluie rețeta de post care înlocuiește icrele clasice

În tihna postului, când masa devine prilej de curățire și adunare lăuntrică, Părintele Dimitrie de la Arhiepiscopia Râmnicului ne așază înainte o rețetă simplă și binecuvântată: icre din semințe de chia, hrană ușoară pentru trup și întărire pentru inimă, pregătită fără foc, dar cu multă rânduială și lumină.

Pace și lumină, dragi prieteni ai bucatelor de post și ai inimii cumpătate.

În vremea postului, când ne străduim să ne curățim nu doar masa, ci și gândul, Părintele Dimitrie de la Arhiepiscopia Râmnicului ne pune înainte o rânduială simplă și binecuvântată: o alternativă la salata de icre, pregătită din semințe de chia, bogate în Omega-3, proteine și fibre, spre folosul inimii și al bunei rânduieli a trupului. Este un preparat fără foc, fără trudă multă, dar cu folos deplin, potrivit atât pentru zilele de post, cât și pentru cei ce doresc o hrană mai cumpătată și mai curată.

Fiind o rețetă foarte simplă, fără preparare termică, mă grăbesc să v-o ofer mai jos, cu drag și cu nădejde că va aduce bucurie în casele dumneavoastră.

Ingrediente pentru icrele din semințe de chia

Avem trebuință de:

50 de grame de semințe de chia albă (sau neagră)
200 de mililitri de apă sau lapte vegetal (de ovăz, de orez etc)
1 ceapă roșie mică, tocată fin
1-2 linguri (25 ml.) de ulei de in
50-75 ml de ulei de floarea soarelui
sare după gust
zeama de la jumătate de lămâie (sau după gust)

Părintele a ales semințele de chia albă, mai anevoie de găsit, însă nu mai puternice decât cele negre, doar poate mai plăcute la vedere. Ca lichid de hidratare, s-a folosit apă, însă la fel de bine se poate întrebuința lapte vegetal. Cât despre adaosuri nepotrivite, precum laptele de vacă sau smântâna, acestea nu-și au locul într-o rețetă de post, căci dacă nu este vegană, atunci mai bine să fie icre adevărate, nu amăgire.

Rânduiala pregătirii

Mai întâi, semințele se pun la înmuiat într-un vas curat, peste care se toarnă apa sau laptele vegetal. Se acoperă și se lasă la frigider câteva ceasuri bune ori peste noapte. În acest răstimp, semințele se umflă și îmbracă un înveliș gelatinos, semn că sunt gata de lucrat.

Se adaugă apoi uleiul de in, care dă un gust ușor apropiat de cel al icrelor de pește, făcând amintirea lor mai vie, fără a încălca rânduiala postului. Dacă nu este la îndemână, se poate trece peste el, însă folosul său pentru inimă este binecunoscut.

Uleiul de floarea-soarelui se toarnă în fir subțire, asemenea maionezei, amestecând cu telul, cu răbdare și luare-aminte. Pe măsură ce uleiul se încorporează, compoziția se luminează și crește în volum, căci masa gelatinoasă din jurul semințelor se preschimbă în emulsie fină.

Se adaugă zeama de lămâie, cu grijă să nu cadă sâmburi în vas, apoi ceapa tocată mărunt și sare după gust. Se poate folosi și ceapă verde ori eșalotă, după cum este rânduiala casei.

Spre folosul trupului și al inimii

Această salată de icre din chia se servește rece, pe felii de pâine, prăjite sau nu, și are un gust plăcut și răcoritor. Nu apasă stomacul, nu împovărează trupul și este bogată în substanțe hrănitoare, bune pentru inimă și pentru buna lucrare a digestiei.

Este o mâncare simplă, dar cu tâlc. Așa cum în post ne ferim de prisos și de greutate, tot așa și această rețetă ne amintește că bucuria poate sta în lucruri puține, dar făcute cu măsură și recunoștință.

Și să nu uităm cuvântul care ne întărește și în bucătărie, și în viață:

„Rugăciunea, dacă nu o lași, nu te lasă. Sporește. Numai să nu o neglijăm.”
— Sfântul Cuvios Efrem Katunakiotul

CITEȘTE ȘI: Negresă de post, rețeta de la Mânăstirea Valea Bistrei. Ingredientele de care ai nevoie

 Maica Stareță Iuliana de la Mănăstirea Hristos Pantocrator din Alba Iulia ne îmbie cu cartofi rumeniți în susan, aurii și binecuvântați cu mireasmă de usturoi