De ce unii adulți nu sunt creativi. Momentul cheie din copilăria lor care i-a schimbat radical și ei nu și-au dat seama

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Mulți adulți care spun despre ei înșiși că nu sunt creativi își pot identifica originea acestei convingeri într-un moment aparent banal din copilărie. Potrivit unor observații din zona științelor comportamentale, nu lipsa talentului este problema, ci modul în care creativitatea a fost evaluată, sau, mai exact, judecată, în primii ani de viață.

Potrivit unui material publicat de The Artful Parent, există un tipar comun în această privință: copiii care ajung să își piardă încrederea în propriile capacități creative își amintesc adesea un episod în care ceea ce au creat a fost criticat sau evaluat în termeni de „bun” sau „greșit”, în loc să fie încurajați să explice ce au vrut să exprime. Acea schimbare subtilă poate avea consecințe de durată.

De ce unii adulți nu sunt creativi

În esență, problema nu este feedbackul în sine, ci natura lui. Atunci când un copil desenează, construiește sau inventează ceva, procesul este unul de descoperire. Însă în momentul în care intervine o judecată externă, de tipul „nu arată bine” sau „nu așa se face”, atenția copilului se mută de la experimentare la performanță. Creativitatea devine astfel asociată cu riscul de a greși.

Pe termen lung, această schimbare poate duce la evitarea completă a activităților creative. Mulți adulți ajung să creadă că „nu sunt genul artistic” sau că nu au imaginație, când, de fapt, au învățat doar să evite situațiile în care ar putea fi evaluați negativ.

Creativitatea poate fi ucisă din fașă

De asemenea, există și un alt factor esențial în dezvoltarea creativității: observarea adulților. Copiii nu învață doar din ceea ce li se spune, ci mai ales din ceea ce văd. Dacă adulții din jur par mereu competenți, fără să greșească sau să încerce lucruri noi, copilul nu învață cum arată procesul real al creației, unul care este inerent plin de încercări, erori și ajustări.

În schimb, atunci când un copil vede un adult care încearcă ceva nou, se frustrează și continuă, învață o lecție mult mai valoroasă decât orice laudă: că dificultatea este normală și că progresul vine din perseverență.

Această idee contrazice o parte din abordările moderne ale parentingului, care pun accent pe stimulare constantă prin cursuri, activități, materiale creative. Deși acestea pot fi utile, ele nu sunt decisive. Mult mai important este mediul emoțional în care copilul experimentează: unul în care greșelile sunt acceptate și procesul este valorizat mai mult decât rezultatul.

Copiii sunt tot mai izolați de problemele adulților

În plus, specialiștii atrag atenția asupra unui fenomen contemporan: copiii sunt tot mai rar martori ai „luptei” adulților cu probleme reale. Munca este adesea invizibilă, desfășurată pe ecrane, iar viața pare controlată și eficientă. În lipsa acestor exemple de efort și incertitudine, copiii pot ajunge să creadă că dificultatea este un semn de incompetență, nu o etapă firească a învățării.

Concluzia este una simplă, dar puternică: creativitatea nu este o trăsătură fixă, ci o abilitate care se construiește prin experiențe. Iar una dintre cele mai importante lecții pe care o pot primi copiii nu este cum să creeze ceva „frumos”, ci cum să rămână implicați atunci când lucrurile nu merg din prima.

CITEȘTE ȘI:

De ce un cântec din adolescență te face să plângi în 3 secunde? Nu, nu este nostalgie, ci un substrat al neuroplasticității

Cum arată partea nevăzută a Lunii, de fapt. Imagini spectaculoase surprinse de echipajul de la bordul misiunii Artemis II