Pasărea legendară care popula România și a dispărut aproape total în urma reformelor agrare. Unde a fost văzută acum

Dropia, una din cele mai spectaculoase specii de păsări prezentă pe teritoriul României într-un număr seminificativ, este clasificată acum ca specie pe cale de dispariție. Ce anume a dus la această situație, și ce eforturi disperate se fac pentru conservarea speciei pe teritoriul României?

Dropia, Otis Tarda- denumira științifică, este o pasăre specifică stepelor din sud-estul Europei dar și unor zone cu climă temperată din Asia. Cea mai masivă specie de păsări din Europa avea pe vremuri o populație de aproximativ 5000 de exemplare.

Care sunt caracteristicile acestei păsări enorme?

O ciudățenie a acestei specii este dimorfismul sexual accentuat, astfel masculul de dropie ajunge până la greutatea de 21 de kilograme, fiind cea mai grea pasăre care se poate înălța în zbor. Femelele însă sunt mult mai mici cântărind doar între 3,5 și 5 kilograme.

Dropiile se hrănesc cu vegetație, leguminoase cu boabe dar și cu insecte mici sau șoareci. Deși nu este o pasăre cântătoare, singurele sunete, asemănătoare cu un lătrat, sunt prezente în perioada de reproducere care începe în martie-aprilie.

Specific perioadei de reproducere este fenomenul de curtare, un dans numit științific rotit. În timpul acestui ritual de împerechere, impozantul dropioi își mișcă corpul expundându-și penele albe pentru a fi văzut de către femele de la distanțe mari cepot depăși 1 kilometru. În apropierea femelelor, dropioiul continuă ”dansul” rotindu-se în jurul lor.

Dropiile nu își construiesc un cuib în adevăratul sens al cuvântului ci depun ouăle într-o simplă adâncitură în pământ, mai ales în zone cu iarbă înaltă și în mijlocul culturilor agricole. Această caracteristică avea să aducă de fapt și problemele dropiilor și extincția lor aproape totală de pe teritoriul țării.

Cum a început dispariția dropiilor și care a fost motivul?

Estimările din jurul anului 1900 ne spun că dropiile erau răspândite pe întreg arealul țării, din Câmpia Română până în partea de nord a Moldovei dar și în Câmpia de Vest sau în depresiunea Transilvaniei, cu o populație de aproximativ 5000 de exemplare.

Prima lovitură a venit în anul 1921 odată cu Reforma agrară. Marile proprietăți, alcătuite din culturi pe suprafețe întinse au fost atunci împărțite în tarlale mici iar bună parte din țărani au fost împroprietăriți. Astfel prezența umană pe câmpuri a devenit foarte intensă. Dropia, o pasăre vigilientă, nu tolera prezența umană la o distanță mai mică de 250 de metri de ea sau de cuibul ei.

Mecanizarea agriculturii care începe în anul 1940 este o nouă lovitură dată acestor păsări. Odată cu venirea comuniștilor, după anul 1948, foarte multe pajiști sunt arate și transformate în terenuri agricole, acest fapt distrugând habitatele naturale ale dropiei. În anii 60, cifrele ne spun că în toată țara mai erau doar 2300 de exemplare.

Numărul acestora scade constant, la sfârșitul anilor 70 mai avem doar 200 de exemplare în Banat, Crișana și Câmpia Română. Evidențele fondurilor de vânătoare din 1988 mai numără doar 48 de dropii în toată țara, iar după 1990 specia este considerată ca și dispărută.

Care este situația actuală a dropiilor?

În ultimii ani dropiile au revenit pe teritoriul țării noastre, în județul Bihor. Dropiile care cuibăresc acum pe teritoriul țării noastre sunt conecatat cu populația mamă care se află acum în Câmpia Panonică din Ungaria. În momentul de față, în România sunt monitorizate aproximativ 67 de exemplare.

Motivele pentru care legendarele păsări aleg să ierneze și să cuibărească în Bihor, în special lângă Salonta sunt variate. În primul rând culturile de rapiță, care sunt hrana lor preferată se găsesc din abundență în regiune. De asemenea la nivel local, prin grija autorităților au fost îngropate diverse cabluri electrice de care păsările se loveau în condiții de ceață și mureau. Un alt avantaj al zonei, față de Ungaria, este lipsa prădătorului natural al dropiei, atât de prezent în țara vecină, acvilele.

Totuși în continuare o mare problemă sunt lucrările agricole care se efectuează exact în perioada de cuibărit a dropiilor. Autoritățile și unele asociații gândesc împreună metode de despăgubire ale fermierilor care vor amâna aceste lucrări astfel încât cuibăritul dropiilor să fie posibil. Poate că populația dropiilor nu va mai fi niciodată la fel de numeroasă ca odinioară, dar față de anul 1990, situația este mult mai optimistă.

CITEȘTE ȘI: Un robot umanoid a alergat porci mistreți într-o parcare din Polonia. Nu este un banc, ci un clip viral pe internet!

Schimbarea nevăzută din orașe: animalele urbane ”se civilizează” și se comportă asemănător