Au plecat în Spania pentru o viață mai bună, dar au ajuns exploatați tot de români. Muncitorii primeau 10-15 euro pe săptămână

Mai mulți cetățeni români care au plecat în Spania în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite au ajuns, potrivit acuzațiilor procurorilor spanioli, victime ale unei rețele de exploatare prin muncă formată tot din români. Cazul este judecat în prezent la Sevilla, unde patru membri ai aceleiași familii sunt acuzați de trafic de persoane și riscă pedepse semnificative cu închisoarea.

Anchetatorii susțin că activitatea grupării ar fi început cel târziu în anul 2019 și că aceasta ar fi funcționat ca o structură organizată, cu roluri bine definite între membrii săi. Liderul presupusei rețele ar fi fost un bărbat, asistat de soția sa, care se ocupa de supravegherea persoanelor adăpostite, în timp ce cei doi fii ai acestora ar fi fost implicați în transportul și controlul muncitorilor. Procurorii afirmă că întreaga schemă ar fi fost concepută pentru a recruta persoane vulnerabile din România, promițându-le locuri de muncă stabile în agricultură, salarii decente și condiții de trai corespunzătoare.

Muncitorii primeau 10-15 euro pe săptămână

Conform informațiilor din dosar, mai mulți muncitori români au fost aduși în Spania, în special în zona provinciei Zamora, fiind apoi transportați în localități din Andaluzia. Odată ajunși la destinație, aceștia ar fi descoperit că realitatea era foarte diferită față de promisiunile inițiale. Locuințele în care erau cazați ar fi fost supraaglomerate, fără condiții minime de igienă, iar spațiile de dormit ar fi fost improvizate, cu saltele așezate direct pe podea. De asemenea, unele încăperi nu ar fi avut ferestre funcționale, lumină naturală sau acces adecvat la apă.

Parchetul susține că, imediat după sosire, muncitorilor li s-ar fi reținut documentele de identitate, sub pretextul întocmirii unor acte necesare angajării legale. În același timp, ar fi fost creați artificial datorii în numele acestora, sume care ar fi fost prezentate ca fiind costuri de transport sau alte cheltuieli. Aceste datorii ar fi fost folosite ulterior ca mijloc de control, pentru a împiedica victimele să părăsească locul de muncă.

Munca depusă de persoanele exploatate ar fi constat în activități agricole zilnice, desfășurate timp de aproximativ zece ore pe zi, cu pauze foarte scurte. În schimb, plata primită ar fi fost extrem de redusă, uneori între 10 și 15 euro pe săptămână, iar în anumite perioade muncitorii nu ar fi primit niciun ban. În plus, li s-ar fi imputat diverse costuri suplimentare, inclusiv cele legate de transportul către fermele unde lucrau.

Anchetatorii mai arată că victimele ar fi fost supuse unui regim de muncă strict, cu reguli impuse unilateral și cu un control permanent exercitat de membrii familiei acuzate. În unele situații, muncitorii ar fi fost insultați și tratați într-un mod degradant, fiind în mod repetat jigniți și umiliți. Printre persoanele exploatate s-ar fi aflat și o tânără însărcinată, obligată să continue activitatea în ciuda stării sale.

Presa din Italia scrie despre românii de succes care s-au întors acasă: „Aici câștig aproape 3.000 de euro”

Amna, vacanță cu reguli clare pentru fiul ei. Ce program strict urmează: „Dacă scap o dată, a doua zi sunt în armată!”