Elisabeta Lipă dezvăluie, în exlcusivitate pentru CANCAN.RO, totul despre relația cu fiul ei, Dragoș. Cel mai important lucru pe care l-a învățat, în timp, de la băiatul ei a fost că „succesul nu înseamnă doar performanță, ci și să devii un om bun”. De la un an și câteva luni l-a luat pe Dragoș în cantonamente și a încercat, în permanentă și cu multe sacrificii, să fie alături de el. Omul care a obținut 5 medalii de aur, 2 de argint și una de bronz la șase olimpiade și a fost de 25 ori campioană a României mărturisește că răutatea și acuzațiile de corupție au durut-o foarte tare. Ne spune că doar cu fruntea sus a putut să depășească toate aceste momente și, cu siguranță, „timpul are întotdeauna grijă să așeze lucrurile la locul lor”.
În anul 2000, Elisabeta Lipă a fost declarată cea mai bună canotoare a secolului de către Federația Internațională de Canotaj. La 16 ani a plecat de acasă, lăsând în urmă o mamă cu inima grea și un tată care s-a asigurat, mult timp după, că fetița lui urmează calea corectă. La 20 de ani și-a conoscut soțul, pe Cornel Lipă și, peste un an, s-au căsătorit. Recunoaște, cu umor, că ea este ce vulcanică în relație și ne vorbește despre cel mai greu moment din viața ei. Concurând ani de zile pe vremea comunisumului, cea mai bună canotoare a secolului își aduce aminte că cel mai rău sentiment, atunci, era lipsa libertății, sportivii fiind strict și în permanență cotrolati.
CANCAN.RO: Fiul tău, Dragoș, este cea mai mare realizare a ta. Ce ai învățat de la el, în toți anii aceștia?
Elisabeta Lipă: Răbdarea. În sport totul se măsoară în rezultate, în secunde, în medalii. Copiii te învață însă că nu poți controla totul și că fiecare om trebuie să își găsească propriul drum. Dragoș m-a învățat să ascult mai mult, să am încredere și să accept că succesul nu înseamnă doar performanță, ci și să devii un om bun. Pentru mine, asta valorează mai mult decât orice medalie.
CANCAN.RO: Îți mai cere și acum sfaturi, te ascultă?
Elisabeta Lipă: Da, îmi cere sfaturi, dar acum discutăm ca doi adulți. Îi spun întotdeauna părerea mea, însă îl încurajez să ia singur deciziile importante. Cred că acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri pentru un părinte: să vezi că propriul copil a devenit un om matur și responsabil. Sunt foarte mândră de el și de parcursul pe care și l-a construit în viață prin propriile puteri.

CANCAN.RO: Care a fost cel mai greu moment al vostru, mamă-fiu?
Elisabeta Lipă: L-am născut pe Dragoș între două Jocuri Olimpice, iar asta spune multe despre perioada pe care o trăiam atunci. Am stat cu el acasă până la un an și patru luni, după care soțul meu a rămas trei luni cu el. Când avea un an și șapte luni l-am luat în cantonament și a devenit rapid mascota lotului. Mai târziu, mi s-a părut firesc să aibă viața unui copil obișnuit, să meargă la grădiniță, să socializeze și să-și facă prieteni. De aceea nu l-am mai luat cu mine în cantonamente și a început să petreacă mult timp și la bunici. Mă bucur enorm că a crescut și la țară, pentru că acolo s-a legat de familie, de rădăcini și de locurile copilăriei. Eu cred că am reușit să îmbin viața sportivă cu cea de familie. Nu a fost întotdeauna ușor, dar familia a avut un rol esențial în tot ceea ce am realizat. Ea este cea care te susține necondiționat, îți dă putere și te ajută să mergi mai departe atunci când îți este greu.
CANCAN.RO: Ai împlinit, împreună cu soțul tău, 42 de ani de căsnicie. Cum ați reușit?
Elisabeta Lipă: Prin respect, răbdare și încredere. Dragostea este începutul, dar ceea ce ține doi oameni împreună zeci de ani este capacitatea de a trece împreună și prin zilele mai puțin bune. Am învățat să ne susținem, să ne ascultăm și să nu uităm niciodată că suntem o echipă.
CANCAN.RO: Te-ai căsătorit după un an de la prima întâlnire, aveai 21 de ani. Erai foarte tânără. Nu a fost greu?
Elisabeta Lipă: Poate că eram tânără ca vârstă, dar sportul mă maturizase deja. Plecasem de acasă la 16 ani și învățasem să mă descurc singură. Responsabilitățile nu m-au speriat niciodată. M-am căsătorit la 21 de ani, iar pe Dragoș l-am adus pe lume la 33 de ani, între Jocurile Olimpice de la Atlanta și cele de la Sydney. Pentru mine, maternitatea a fost una dintre cele mai mari împliniri. Cred că nimic nu se compară cu bucuria de a-ți ține copilul în brațe și de a-l vedea crescând. Nu mi-am imaginat niciodată viața fără un urmaș.
CANCAN.RO: Sincer acum, care dintre voi este vulcanicul și care este cel calm?
Elisabeta Lipă: Eu sunt cea vulcanică. Recunosc fără probleme. Trăiesc totul intens și reacționez repede. Cornel este omul echilibrat, calmul familiei noastre. De multe ori el a fost cel care a așezat lucrurile și m-a făcut să văd situațiile cu mai multă liniște.
CANCAN.RO: La 16 ani ai plecat la București, din casa părintească. Ce a fost în inima mamei și a tatălui tău?
Elisabeta Lipă: La 16 ani am ajuns la canotaj, deși înainte făcusem atletism și baschet. În urma unei selecții organizate de Clubul Olimpia am primit șansa de a veni la București și de a încerca un drum nou. Mama nu a fost deloc încântată de idee. Îmi spunea mereu: „Cum să pleci singură la peste 500 de kilometri de casă, la vârsta asta, într-un oraș în care nu cunoști pe nimeni?” Dar eu eram hotărâtă. Simțeam că acesta este drumul meu și nu puteam renunța. A fost greu la început. Nu aveam pe nimeni în București, iar dorul de casă era mare. Tata venea din când în când să vadă cum mă descurc, dacă învăț bine și dacă îmi țin promisiunile. Cu timpul m-am obișnuit și am înțeles că fiecare pas făcut atunci m-a ajutat să devin omul de astăzi.

CANCAN.RO: Cine te-a susținut cel mai mult în decizia de a face performanță?
Elisabeta Lipă: Familia. Chiar dacă au avut temeri, părinții mei nu mi-au tăiat niciodată aripile. Mai târziu, soțul meu a înțeles foarte bine ce înseamnă performanța și ce sacrificii cere ea. Fără susținerea lor, nimic nu ar fi fost posibil.
CANCAN.RO:De câte ori, în competiții, a trebuit să zâmbești când în inima ta numai zâmbet nu era?
Elisabeta Lipă: De foarte multe ori. Publicul vede medalia și bucuria de pe podium. Nu vede accidentările, oboseala, dorul de familie sau momentele de îndoială. Dar un campion învață să meargă înainte și atunci când sufletul îi este greu.
CANCAN.RO: Dacă ar fi s-o iei de la început, profesional vorbind, ce greșeală nu ai mai repeta?
Elisabeta Lipă: Sincer, nu știu dacă aș schimba ceva. Greșelile fac parte din drumul fiecăruia și, de multe ori, ele te învață mai mult decât victoriile. Tot ceea ce am trăit m-a ajutat să devin omul care sunt astăzi.
CANCAN.RO: Ai concurat mult în vremea comuniștilor. Care erau cele mai grele provocări?
Elisabeta Lipă: Lipsa libertății. Totul era mult mai strict și mai controlat. În același timp, exista o disciplină extraordinară și o cultură a muncii care ne-a format ca sportivi. Fiecare perioadă vine cu avantajele și provocările ei.
CANCAN.RO: Cum reușeați să mergeți la cumpărături, să vorbiți cu ceilalți sportivi străini?
Elisabeta Lipă: Nu era simplu. Existau multe reguli și restricții. Pentru noi, deplasările externe erau și o oportunitate de a descoperi o lume diferită. Încercam să profităm de fiecare experiență și de fiecare întâlnire.
CANCAN.RO: Acum 40-50 de ani, sportivii erau niște zei printre oameni. Astăzi cum e?
Elisabeta Lipă: Astăzi lumea s-a schimbat foarte mult. Există mai multe surse de informație și mai multe modele. Cred însă că adevărații campioni continuă să inspire oamenii prin muncă, seriozitate și rezultate.
CANCAN.RO: Ai cunoscut succesul în toate variantele. Dar prețul lui care a fost?
Elisabeta Lipă: Timpul. Timpul petrecut departe de cei dragi. Cred că acesta este cel mai mare sacrificiu pe care îl face orice sportiv de performanță.
CANCAN.RO:Ai fost atacată public de multe ori. Cum reușești să mergi mai departe?
Elisabeta Lipă: Cu fruntea sus și cu conștiința împăcată. Dacă știi că ai muncit cinstit și că ai făcut tot ce depinde de tine, nu ai de ce să te ascunzi. Timpul are întotdeauna grijă să așeze lucrurile la locul lor.

CANCAN.RO: Cum se simte un campion mondial când este acuzat pe nedrept?
Elisabeta Lipă: Doare. Suntem oameni înainte de toate. Dar experiența m-a învățat că adevărul și caracterul sunt mai importante decât zgomotul de moment.
CANCAN.RO: Ce te face să te bucuri? Dar să te întristezi?
Elisabeta Lipă: Râd din tot sufletul când sunt cu familia și cu prietenii. Plâng când văd nedreptate, când văd oameni care suferă sau atunci când sunt emoționată de gesturi sincere și frumoase.
CANCAN.RO:Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Cum ai reușit să mergi mai departe?
Elisabeta Lipă: Au existat momente dificile, ca în viața oricărui om. M-au ajutat credința, familia și convingerea că nu trebuie să renunți niciodată. Am mers înainte pas cu pas și am încercat să găsesc întotdeauna partea bună a lucrurilor.
CANCAN.RO: Iubești foarte tare câinii și animalele. Când ți-ai luat primul cățel?
Elisabeta Lipă: Am iubit animalele de când mă știu. Primul cățel a intrat în viața mea cu mulți ani în urmă și de atunci nu mi-am mai imaginat casa fără un suflet blănos care să te întâmpine cu aceeași bucurie, indiferent de cum ți-a fost ziua. Astăzi mă așteaptă acasă doi blănoși minunați, Pablo și Satoshi. Sunt paznicii casei, hoții de șosete și, fără îndoială, doi dintre cei mai loiali și iubitori prieteni pe care îi poți avea.
CANCAN.RO:Ani de zile locațiile tale preferate de vacanță erau competițiile. Astăzi, însă, unde îți place să mergi, alături de familie?
Elisabeta Lipă: După o viață petrecută prin cantonamente, competiții și aeroporturi, astăzi cel mai mult contează să fiu alături de familie. Nu destinația este cea mai importantă, ci timpul petrecut împreună. Îmi plac locurile liniștite, natura, marea, dar mai ales momentele în care putem fi cu toții la aceeași masă, fără grabă și fără program. Acelea sunt, pentru mine, adevăratele vacanțe.