Pentru emisiunea pe care o realizează, Marina Almășan a călătorit peste tot în lume, cu avionul, ricșa și cămilA, dar nu regretă nimic. Vreme bună sau pericole, s-a adaptat imdiat. A rămas fidelă Televiziunii publice chiar dacă oferetele de la posturile private au venit, de-a lungul timpului. Cu sinceritate, celebra realizatoare recunoaște că nu suportă șefii care își bat joc de oameni sau de instituție, motiv pentru care „acum doi ani i-am făcut plângere penală unei directoare, pentru abuz în serviciu”. În exclusivitate pentru CANCAN.RO, Marina Almășan ne povestește despre singurul ei mare stres atunci când a fost primită la Televiziunea Română și își amintește de câte ori a trebuit să se prefacă fericită și puternică și atunci când traversa perioade cumplite.
Cerută de soție în orașul Dallas, Marina Almășan recunoaște, cu emoție, că nu mai simțise de ani de zile fericirea și „uitasem semnificația acestui cuvânt”. Celebra realizatoare ne spune motivul pentru care a decis să meargă pe același drum cu viitorul ei soț, Sorin Mărcuș. S-au cunoscut la patinoar, în adolescență, apoi omul de afaceri Sorin Mărcuș i-a sponsorizat niște ediții ale emisiunii „Ceaiul de la ora 5”. Anii au trecut, iar toamna trecută au vorbit pentru prima dată, față în față.
CANCAN.RO: Cel mai frumos loc în care ai fost? Dar cel mai periculos?
Marina Almășan: Proiectele mele sunt atât de diverse, încât uneori nici măcar eu nu pot ține pasul cu ideile mele (râde, n.red.). Da, preț de 3 sezoane, „Hai-Hui..cu Marina!” m-a purtat prin lume, împreună cu colegul Cătălin Soci (cameraman și regizor) într-un ritm căruia cu greu i-am făcut față. Am schimbat continentele precum șosetele, am alternat tot soiul de mijloace de transport, de la uriașe Jumbo -Jet-uri la cămile, de la feluci lunecand pe Nil, la ricșe în țările Asiei. Am cunoscut oameni de diferite culori, am interacționat în toate limbile pământului, apelând deseori și la body language. Am scris scenarii și editat filme la 10.000 metri altitudine și am fost recunoscuți de către telespectatori în destule colțuri ale lumii. Ne-au zâmbit și felicitat, iar marea lor majoritate mi-au mărturisit că au copilărit cu „Ceaiul de la ora 5”! Această a fost, de fapt, principala recompensă a tuturor eforturilor implicate de această profesie.
Locuri frumoase au fost toate. De aici și frumoasele episoade, rezultate. Periculoase?…În general, sunt un om cumpătat și prudent, nu țintesc spre locuri periculoase. Dar în vremurile noastre, și cel mai „sigur” loc, poate deveni, peste noapte, unul periculos.

CANCAN.RO: Și dacă vorbim despre profesie, care simți că a fost cel mai important moment în cariera ta? Dar ce mai…greu, nefast sau frustrant moment?
Marina Almășan: Cel mai important a fost decizia de a rămane loială Televiziunii Publice, deși nu mi-e greu să estimez avantajele de diferite feluri, pe care le-aș fi avut, dacă aș fi răspuns numeroaselor invitații de a mă alătura unor puternice posturi private. Dar sunt un om loial și am considerat că îi sunt datoare televiziunii care m-a lansat și consacrat. Ori „datoriile” nu se plătesc prin trădare sau abandon.
Legat de cel mai greu moment?…Războaiele mele cu diverșii șefi, de-a lungul vremurilor, în TVR. Eu sunt un om foarte drept și am un spirit justițiar care nu de puține ori mi-a dat de furcă. Prin urmare, ori de câte ori depistam câte un șef care-și bătea joc fie de instituția mea, fie de colectivul său, vociferam. Și nu pe holuri sau în lift, ci public, asumat, cu argumente și fără pic de frică. Chiar și în instanță. Acum doi ani, bunăoară, i-am făcut plângere penală unei directoare, pentru abuz în serviciu. Asta, în mod firesc, mi-a adus destule belele. Inclusiv un salariu care n-a mai fost lăsat să crească de decenii…
CANCAN.RO: A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a ‘urcat’ la cap?
Marina Almășan: Asta nu, niciodată. Eu n-am ajuns în TVR „culeasă de pe drumuri”. Apucasem să termin Academia de Studii Economice ca șefă de promoție pe țară, am câștigat un concurs pentru postul de cercetător știintific în domeniul economiei, publicam deja, de aproape 10 ani în presă centrală, ba luasem și ceva premii literare. Prin urmare nu avea cum să mi se suie la cap faptul că apăream la televizor. Dimpotrivă, acesta a fost stresul meu, pentru că, nefiind o frumusețe, noul meu statut mi s-a părut mereu o „pălărie” prea mare pentru mine.
CANCAN.RO: Acum trei luni ai fost cerută de soție. Ți-a dat ceva de bănuit, orice?
Marina Almășan: Sincer, nu mi se întâmplă prea des să fiu luată prin surprindere: meseria asta a mea, interacțiunile cu mii de oameni, plus caracterul meu intuitiv, m-au făcut să fiu foarte atentă la detalii. Despre Sorin știam că fusese, în tinerețe, un bărbat foarte apreciat de femei, el însuși având gusturi foarte rafinate și o experiență bogată în acest domeniu. Eu, nefiind o „divă”, eram convinsă, deși-l plăceam mult, că relația noastră va rămâne la stadiul unei foarte frumoase prietenii. Și eram foarte ok cu asta, căci veneam după un episod care mă făcuse să nu-mi mai doresc alt gen de relație, decât una de prietenie, fără complicații. Prin urmare, „scena cu inelul” m-a surprins de-adevăratelea și multă vreme nu m-am dezmeticit din uluirea trăită la Dallas, chiar în seara zilei de naștere a lui Sorin. Una peste alta, a fost un moment tare plăcut, care mi-a strecurat în suflet fericire, după foarte mulți ani în care uitasem semnificația acestui cuvânt.

CANCAN.RO: Ești un om trecut prin multe…Cum ai știut sau simțit că Sorin este omul potrivit pentru tine?
Marina Almășan: Mă simt bine în preajma lui. Mă simt în sigurantă. Mă simt apreciată. Și iubita, mai ales. Și, mai ales, nu mai sunt singură. Iar toate astea mi le-a oferit Sorin.
CANCAN.RO: Bănuiesc că vă știați de mult timp, din media.
Marina Almășan: O să râzi, dar cu Sorin prima oară am vorbit anul trecut, în toamnă. L-am cunoscut în adolescență, pe patinoar, apoi ne-am intersectat la „Ceaiul de la ora 5”, când omul de afaceri Sorin Marcuș mi-a sponsorizat câteva ediții de emisiune, apoi…nu ne-am mai văzut o viată, deși și unul și altul sigur mai auzea despre celălalt. Și bune, și rele. Eram amândoi mondeni, chiar dacă ne învârteam în cercuri diferite.
CANCAN.RO: Se spune că iubești cu aceeași intensitate și la 20, și la 40 și așa mai departe. E adevărat?
Marina Almășan: Fără doar și poate! Aș zice chiar că, mai încolo, experiența de viață te face mai înțelept și, dacă ajungi să și iubești, știi mult mai bine cum să protejezi această relație, cum să fii mai tolerant cu celălalt. Cum să nu repeți greșeli pe care, poate, consideri că le-ai făcut în relațiile precedente.
CANCAN.RO: Există vreun lucru pe care nu l-ai ierta niciodată jumătății tale? Ceva peste care nu ai putea să treci?
Marina Almășan: Da, există. Trădarea. Am trecut prin ea, știu ce gust are și cât de adânci sunt rănile pe care le provoacă. În momentul în care iubești sincer și îi dăruiești sufletul tău persoanei iubite și care, în plus, susține și ea că te iubește, nu există nicio scuză pentru aceasta ca să te trădeze.
CANCAN.RO: Care din voi este calmul și care vulcanicul?
Marina Almășan: Eu cred că suntem câte puțin,fiecare, prin rotație. Suntem amândoi oameni cu experiență de viață, cu caractere puternice, cu cariere de succes, cu un anumite statut în societate, iar atunci când apar mici divergențe în felul de a vedea lumea, în mod firesc fiecare simte nevoia să-și impună punctul de vedere.
Însă…știi ceva? Eu am descoperit, e drept ceva mai târziu, un mare adevăr: „Eu nu vreau să am dreptate, eu vreau să fiu fericită”. Prin urmare, deseori când mă îndeamnă Necuratul să intru în polemici și mă mai las sedusă de cornițele sale, mă opresc o clipă, respir adânc și-i „recit” lui Sorin fix aceste vorbe înțelepte : „Știi ceva? Eu nu vreau să am dreptate! Eu vreau să fiu fericită. Așa că…fie cum zici tu!” Ce urmează? O îmbrățișare și un sărut, ambele dizolvate într-o stare de bine.
CANCAN.RO: Marina, sincer, cum faci de arăți, de când te știu, cu 20 de ani mai tânăra decât vârsta din buletin?
Marina Almășan: Eu știu că ești un bun jurnalist. Iar un bun jurnalist, ca să-și „câștige” interlocutorul, îi mai și strecoară câte un compliment bine gonflat, dar nu e cazul. Poate că fentez, da, oleacă vârstă din buletin, dar în niciun caz cu 20 de ani (râde, n.red.)! Nefiind persoană obsedată de a face tratamente cosmetice, de a urma cine știe ce ritualuri și diete minune, eu cred că totul vine din interior. La mine, interiorul a stagnat pe la 20 de ani, așa că, pesemne, acest lucru „transpare” și pe chipul meu de acum.
În plus, de când mi-a venit alături Sorin, probabil că nivelul entuziasmului mai dărâmă și el un an-doi-trei din vârstă. Un lucru e cert: amândoi suntem certați cu buletinul și, în foarte multe situații, ne întâlnim la jumate de drum, deseori cu atitudini și decizii ce nu depășesc modul de a gândi al unor tineri. Ah! Și mai e ceva! Râdem! Râdem foarte mult împreună și…cam din orice!
CANCAN.RO: Faci sport, există vreun aliment la care ai renunțat, mergi la cosmetică?
Marina Almășan: Fac, dar nu foarte regulat. Mă mișc mult prin casă (treburi domestice) iar la cosmetică nu merg! Mă demachiez, mă dau cu o cremă hidratantă anti-age și…cam atât!
CANCAN.RO: Apropo de alimente, ai vreun viciu alimentar la care nu poți renunta?
Marina Almășan: Cappuccino! O zi începută fără un cappuccino cu multă frișcă este, din punctul meu de vedere, o zi ratată!
CANCAN.RO: Cum era Marina la 20 de ani și cum este azi? Există ceva ce nu ai reușit să faci? Există ceva ce nu ai mai repeta niciodată?
Marina Almășan: Față de Marina cea la 20 de ani, cea de-acum este ceva mai „obosită”, mult mai înțeleaptă, în niciun caz mai puțin veselă și entuziastă. Este ușor dezamagită, nu și lipsită de speranță. Nu aș mai repeta superficialitatea în a mă aruncă într-o relație.

CANCAN.RO: De câte ori, în viață, a trebuit să parezi nefericirea pe care o trăiai, să zâmbești atunci când în sufletul tău erau doar lacrimi?
Marina Almășan: Oh, Doamne, a fost un „modus vivendi” al meu preț de ani de zile! Nu-mi place să fiu compătimită și, de aceea, preferam să zdobesc în mine necazurile și revoltele, tristețile și disperările, doar să nu le audă sau vadă cei din jur. În ochii lor, eu am părut mereu o femeie puternică, veselă, plină de viață, țînând situația sub control. Și, Doamne, cât de departe eram uneori de asta!
CANCAN.RO: Când te-ai simțit cea mai puternică femeie? Dar cea mai vulnerabilă?
Marina Almășan: Când eram la brațul bărbatului iubit. Când eram singură.
CANCAN.RO: Marinuș și Victor, cele mai mari realizări ale tale. Care din ei îți seamănă mai mult, ca personalitate mă refer?
Marina Almășan: Victor a moștenit, cred, cele mai multe din trăsăturile mele. Dar le adună și pe cele ale tatălui său. Oricum, mai toți oamenii care ne cunoșteau, pe mine și pe fostul soț, susțineau că suntem foarte asemănători.
CANCAN.RO: Ai fost mămica severă sau mămica permisivă?
Marina Almășan: Am copiat modelul tatălui meu, din păcate. Tată ne-a imprimat o educație spartană, mie și fratelui meu mai mic. Severitatea era la ordinea zilei. Și „militaria”, deși tata nu are nicio legătură cu armata, este jurnalist. Involuntar, am „copiat” stilul părintelui meu. Am fost o mamă severă. Asta nu m-a apropiat din cale-afară de Marinuș, în schimb Victoraș mi-a mulțumit, la majorat, spunându-mi : „Mamă, dacă tu nu ai fi fost severă cu mine, cine știe ce s-ar fi ales de mine!”. Însă un lucru pot spune: îmi iubesc mult copiii și chiar și severitatea mea, uneori exagerată, viza, de fapt, fericirea lor viitoare.
CANCAN.RO: Dar cel mai mare reproș pe care l-ai auzit de la ei?
Marina Almășan: Victor îmi reproșează că sunt foarte panicoasa și că „prea pun răul, înainte de toate”. Și-mi mai reproșează că nu am destulă încredere în mine și că sunt prea obsedată de muncă. Marina mi-a reproșat deseori că nu i-am acordat timpul pe care l-ar fi visat, petrecut cu mine. Din nefericire, copilăria ei a coincis cu anii în care mi-am început carier în televiziune și a trebuit să mă împart între statutul de teleastă și cel de mama. A fost cea mai chinuitoare luptă din câte am dus.
CANCAN.RO: Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să spui azi?
Marina Almășan: Că mă doare foarte mult când lumea vede în mine omul care NU sunt.