Au trecut 3 ani de când una din cele mai mari artiste ale României a plecat într-un loc mai bun. Rona Hartner a fost ca o tornadă, ca un motoraș fără stop. După 3 ani, Rinda Hartner, sora ei, dezvăluie, în exclusivitate pentru CANCAN.RO, că apartamentul Ronei este fix la fel ca în ziua în care a părăsit această lume. Rita, fiica ei, i-a păstrat intacte toate hainele, parfumurile și cremele începute, încă nu vrea să mute absolut nimic. Rinda recunoaște că „Rona este cu noi încă” și că fiecare decizie grea pe care a trebuit s-o ia în ultimii 3 ani nu a luat-o singură, ci împreună cu sora ei.
Rinda Hartner mărturisește că durerea poate să mai treacă, dar gândurile ei sunt, zi de zi, mereu, la sora ei. Dacă ar mai putea să-i spună ceva, i-ar spune că-i este maxim de dor de conversațiilor lor. Este foarte mândră de Rita, nepoata care i-a rămas și care seamănă izbitor de mult cu iubita ei soră. Fiica Ronei a împlinit 18 ani și poate călători unde dorește, fără semnăturile tatălui ei cu care, totuși, a început să se înțeleagă puțin mai bine. Rinda Hartner își aduce aminte de copilărie, când încerca s-o învețe pe Rona să se urce în copaci și care era cea mai plăcută activitate a trioului Rinda-Rona-Reon când nu erau în aceeași țară.

CANCAN.RO: Au trecut 3 ani de când Rona s-a dus. De fapt, e greu să spun asta, pentru că râsul ei, cheful de viață și optimismul debordant sunt de neuitat.
Rinda Hartner: Viața continuă, nu avem încotro, dar o păstrăm în suflet și ne gândim la Rona tot timpul. Frații, familia, avem grijă să ne întâlnim o dată pe an în România, la locul ei de veci. În fiecare zi ascult muzica ei și aprind o lumânare. Rona este cu noi încă, chiar daca este departe.
CANCAN.RO: Cât de mult a trebuit să te adâncești în muncă, pentru ca să nu te mai gândești, tot timpul, la ce s-a întâmplat?
Rinda Hartner: Nu am cum să nu mă gîndesc, chiar dacă muncesc foarte mult, cu responsabilitățile pe care le am. În birou am poza ei, am amintiri cu ea și nu pot să zic că am reușit să trec peste ce-a fost. Durerea se duce, încetul cu încetul, dar mă gândesc la ea mereu. Un lucru interesant s-a întâmplat acum câteva luni când am schimbat job-ul. Un medic de la urgență a văzut numele meu și m-a întrebat dacă o cunosc pe Rona Hartner. I-am spus că-i sora mea și mi-a spus că tatăl lui, venit acum 50 de ani din România, o prețuiește foarte mult pe Rona, a văzut și Gajdo Dilo.
I-am povestit ce s-a întâmplat cu sora mea și tare amărât a fost. I-am dat, însă, cartea scrisă de Rona și s-a bucurat. Lumea e mică, dar oamenii o știu și o apreciază pe Rona Hartner.
CANCAN.RO: O simți vreodată, lângă tine, în gândurile tale, când ai de luat o decizie grea?
Rinda Hartner: Da. Când am de luat o decizie îi zic: „Ronel, tu știi cel mai bine ce trebuie să se întâmple, ia tu decizia”. De fiecare dată mă las pe mâna ei. Și când a trebuit să dau interviul pentru job-ul nou am zis: „Ronel, hai cu mine în examen. Dacă e să fie postul meu, așa o să fie”.
CANCAN.RO: Era o forță, o tornadă așa cum i se mai spunea. Cum ați reușit, tu și Reon, să va ștergeți lacrimile, să mergeți mai departe? Era motorașul care ținea totul în „priză”.
Rinda Hartner: Toți trei am fost crescuți să fim motorașe (răde, n.red.). Rona era motorul în artă, muzică, era plină de viață. Reon este motor în sfera lui, inginer, foarte omenos, aproape de familie și foarte riguros, rațional. Ce ne lipsește cel mai mult, mie și fratelui meu, sunt apelurile video pe care le iniția Rona. Și-n piață dacă eram ne suna și râdeam din diverse motive. Mereu ne suna, pe toți, pe whatsapp sau facetime, să fim cu toții în același loc. Asta ne lipsește…

CANCAN.RO: Când o privești pe Rita, nepoata ta, identică Rona, ce simți?
Rinda Hartner: Fata știe că seamănă izbitor cu mama ei și se bucură din această cauză. Are trăsăturile Ronei, înclinația către artă și eu mă bucur când mă uit la ea. Parcă o văd pe Rona, dar știu că-i fata ei și că trebuie, în continuare, să ne ocupăm de ea.
CANCAN.RO: Care sunt principalele trăsături de caracter pe care Rita le-a moștenit de la mama ei? Cântă și ea, îi place actoria?
Rinda Hartner: Îi place să cânte, da. Iar la caracter seamănă cu mama ei. Este un om foarte bun, altruist, exact cum era Rona. Lumea o vedea pe sora mea ca pe o artistă plină de viață care dădea tot ce avea mai bun pe scenă, în show-uri. Dar în spatele acestui vulcan sau tornadă era un om foarte altruist, generos, credincios. Rita este la fel. Se duce luni dimineață la biserică, să înceapă săptămâna bine, așa cum mergea și Rona. Este un OM foarte bun, umană, generoasă. Are respect pentru tot ce este în jur, oameni, plante, animale.
CANCAN.RO: Cum ați reușit, bunica, Reon și tu, să „vindecați” un copil rămas fără cea mai importantă ființă din viața ei?
Rinda Hartner: În continuare este greu și Rita știe că nu o putem înlocui pe mama ei. Încercăm să facem în așa fel încât durerea să-i fie mai ușoară. Ea păstrează și acum lucrurile mamei ei, nu s-a atins de ele. Timp de 3 ani toate au rămas la fel, casa arată identic ca în ziua în care Rona s-a dus. Mama noastră stă cu ea iar Rita îi mai spune „să nu cumva să mori și tu”. Nu ne lasă să mutăm nimic, nici măcar să ștergem praful. Parfumurile, cremele începute, totul a rămas acolo, de 3 ani. Încă nu a reușit să treacă peste partea asta. Noi îi respectăm tranziția asta, doliul ei.
CANCAN.RO: Relația cu tatăl ei s-a mai îmbunătățit?
Rinda Hartner: Se pare că da, el nu i-a mai spus nimic de Rona și atunci nu mai sunt supărați unul pe altul. Îl vede, noi nu putem să ne opunem. Chiar dacă a fost cum a fost, este tatăl ei și cred că s-a îmbunătățit puțin relația lor. Se văd din când in când. Un copil care și-a pierdut mama și celălalt părinte o abandonase înainte…era mai greu. Un act de prezență o mai ajută și pe Rita.
CANCAN.RO: De câte ori reușiți să vă vedeți, având în vedere că ea locuiește la Toulon?
Rinda Hartner: A venit anul asta în vizită. Având 18 ani poate să plece oricând din țară fără semnături din partea tatălui. A fost foarte bine, s-a revăzut cu verii, s-au distrat. Noi mergem în noiembrie la ea și ne-a zis că vine și vara, că e mai cald.
CANCAN.RO: Cum era Rona când era mică? Ce nebunii făcea?
Rinda Hartner: Rona a fost un copil, cum zicea mama, de pusă la rană. Ea asculta mereu. Mama ne dădea de mâncare, eu făceam mofturi, Reon nu mânca iar Rona mânca să nu se supere mama (râde, n.red.). Eu o învățăm să se urce în copaci și ea zicea că nu, să nu-i supărăm pe părinți, să nu facem tâmpenii. Toți copii fac trăznăi. Ea nu, căa să nu-i supere pe ai noștri.
CANCAN.RO: Atunci cine îi dădea cele mai mari bătăi de cap Sabinei, mama voastră?
Rinda Hartner: Eu, recunosc, îi dădeam cele mai mari bătăi de cap, fiind și cea mai mare. Când eram mica, zicea mama că îmi dorește să am copii ca mine când mă fac mare (râde, n.red.). Reon, fiind mai mic, era cel mai jughinit. Își aduce aminte și acum și râde. Noi, acasă, am fost crescuți așa: faceți ce vreți aici, vă bateți, e iubire frățească. Dar nu uitați că voi 3 o să rămâneți după ce plecăm noi. Așa că așa făceam toate tâmpeniile, dar în tabere, de exemplu, nimeni nu avea voie să se ia de noi. Ne hingheream când eram acasă. Am fost foarte uniți tot timpul.
CANCAN.RO: Când erați mici, vă spuneați toate secretele?
Rinda Hartner: Da, ne spuneam. La un moment dat am crescut, fetele aveam camera noastră, Reon pe a lui, dar cât am fost mici am stat în aceeași cameră. În fiecare seară, înainte de culcare, tata ne pupă pe frunte, pe rând. Luni începea cu mine, marți cu Rona și miercuri cu Reon. Nu au existat niciodată probleme de gelozie între noi. Totul a fost egal. La fel făceam și cu poveștile. Luni începea Rona și noi adormeam. Și tot așa.
CANCAN.RO: Dacă ai putea, acum, să-i mai spui Ronei ceva, ce i-ai spune?
Rinda Hartner: Că o iubesc și că mi-e dor de ea. Mi-e dor să mai stăm de vorbă.