N-o sa crezi asta! Nae Caranfil s-a inspirat dupa poezia de strada a regizorului cersetor din Piata Romana pentru Filantropica

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

De pe scenele teatrelor, direct in mizerie. Povestea tulburatoare a regizorului cersetor de la Piatra Romana nu se opreste aici. Mihaita Dragomirescu a relatat pentru CANCAN.ro momente incredibile din viata lui. De departe cel mai fascinant il reprezinta o intalnire de-adreptul memorabilia dintre el si maestrul Nae Caranfil. “M-am dus la el, dupa ce am ramas fara casa si am inceput sa cersesc, cu o idee foarte buna de film inspirata chiar dupa viata mea. Aveam si bucata de carton dupa mine care ma ajuta sa castig bani. Scria pe ea, ca si acum, >. Dar nu s-a aratat interesant de idea mea. Ca mai apoi sa vad filmul Filantropica cu multe dintre ideile mele, inclusiv mesajul meu de pe carton la cersit, folosit de Dinica in film intr-o replica ”, sustine artistul.

Va amintiti de celebrul “poet al Garii de Nord” din Filantropica? Cel care ii recita lui Dinica “Maestre, da si tu o vodca la baiatul contra la un poem (…) Surasul fetei din tramvai m-a fermecat definitiv, am inc-o drama la activ, exact ca domnul Ion Susai”. Aceasta este una dintre secventele care ii revin adesea in cap regizorului cersetor. “Exact asa am fost eu. Am locuit o vreme buna in Gara de Nord, dupa ce mi-am pierdut apartamentul, in 92. Din cauza bauturii, eu recunosc. Regret ce mi s-a intamplat, dar in perioada Revolutiei am trait nu o drama, ci am simtit ca a murit jumatate din mine”, isi incepe el tragica poveste.

Mihaita Dragomirescu a ramas fara familie in perioada Revolutiei. Iar asta i-a dat toata viata peste cap. “Atunci, eu am fost chemat de Sergiu Nicolaescu sa apar Televiziunea Romana. I-am spus sotiei, Neli, si fiului, Alin, care avea pe-atunci 9 ani, ca eu plec sa apar tara, dar nu le-am spus unde, cu exactitate. In seara aia nu am mai ajuns acasa, iar ei au pornit sa ma caute in zona Universitate. Cand m-am intors, am gasit un bilet in care ma anuntau ca sunt dupa mine”, povesteste el.
Cuprins de remuscari si speriat peste culme, a pornit pe strazi in cautarea lor. Ce a aflat l-a distrus. “Dupa patru zile de cautari am gasit un ofiter care avea o lista cu cei morti. I-am spus cum ii cheama pe baiat si sotie, si mi-a raspuns ca sunt aruncati intr-o groapa comuna. Au fost impuscati in fata Salii Dalles. Cand am aflat, am albit pe loc. Iar eu eram blond, si blonzii albesc mai greu”, isi aminteste indurerat regizorul.
Nu a putut trai cu idea ca a ramas singur pe lume, si nu doar atat, ci si bolnav. “Am cazut dintr-odata din picioare sic and am ajuns la spital mi-au zis ca am cancer pulmonar, in ultima faza. Sicner, imi doream sa mor. Dar m-au operat si mi-am revenit ca printr-o minune.

O minune s-a intamplat si atunci cand Mihaita Dragomirescu a incercat sa se sinucida de dorul sotiei si al fiului. “Am luat mai multe calmante pe care le iau cancerosii si am baut tarie pana nu am mai putut. Eram convins ca nu o sa ma mai trezesc. Dar tot nu am murit. M-am trezit dupa trei zile cu spume la gura si doctorii mi-au spus ca m-a salvat alcoolul, care a anihilat din efectul medicamentelor”, spune el.

Dupa aceste incercari traumatizante s-a resemnat in fata sortii care parca l-a blestemat si si-a promis ca-si va duce crucea mai departe, din putinul pe care il castiga pe strada. “Puteam profita si cere un carnet de revolutionar care sa-mi aduca bani multi. Dar eu nu am vrut sa fiu impostor, ca altii. Sotia si fiul meu nu au fost eroi. Au murit in timp ce ma cautau pe mine”, mai adauga, cu demnitate, artistul care traieste intr-o camera janghinoasa de pe strada Batistei.
(Maria Apostol)