CANCAN.ro a aflat toate detaliile! A murit celebrul FANE SPOITORU!

Site-ul nr. 1 din România, CANCAN.ro a aflat că Fane Spoitoru (pe numele lui adevărat Ion Titişor) a murit la vârsta de 57 de ani într-un spital din Israel. El fusese internat acolo, luna trecută, din cauza unor probleme grave de sănătate.

În 2009, după ce a părăsit penitenciarul Rahova, el a fost diagnosticat în 2009 cu o boală necrutăţătoare. Iniţial, a fost operat la Constanţa şi părea să-şi recapete sănătatea. La finalul anului trecut, boala lui a recidivat, iar starea lui Fane Spoitoru s-a agravat de la o zi la alta.

O viaţă ca-n filmele cu mafioţi

Fane Spoitoru a devenit cunoscut în 1992, în urma unei răfuieli care a avut loc în faţa faimosului club ”Vox Maris” din Bucureşti, când i-a tăiat mâna unui poliţist cu sabia. În 1996, Ion Titişor a fugit în Canada fiind, la acea oră, cel mai căutat infractor român. În 1997, el a fost condamnat în lipsă la 9 ani de închisoare, iar în 2000 canadienii l-au expulzat. Predat oficialilor de la Bucureşti, Fane Spoitoru a fost eliberat condiţionat în octombrie 2003. În 2004 s-a căsătorit cu Elena, fostă picoliţă la ”Sexy Club”.

Într-unul dintre puţinele interviuri pe care l-a dat vreodată, el a povestit că, la 13 ani, a abandonat şcoala şi s-a apucat de box. Cinci ani mai târziu a renunţat şi la sport. La o nuntă, Spoitoru a fost înjunghiat, iar rana provocată la unul dintre plămâni l-a îndepărtat de ring. ”M-am angajat apoi ca muncitor, mai întâi la Gostat şi apoi la Întreprinderea Prestări Servicii (IPS), unde maică-mea era ştergătoare de vitrine. Cum m-am lăsat de box, au început belelele.

În anul 1977 am fost arestat cu nişte prieteni care furau din buzunare. Am stat o lună şi cinci zile la Jilava, scăpând datorită unui decret dat de Ceauşescu. În 1978, de-abia mă angajasem, dar am fost arestat din nou pentru complicitate la furt din buzunare din cauza unor prieteni. Eram însă nevinovat. Am făcut un an şi şase luni. Am ieşit în ‘80. După cinci luni am fost din nou închis un an pentru complicitate la furt particular.

Degeaba strigam eu că-s nevinovat, miliţienii o susţineau pe-a lor: „Ai fost cu ei!” În anul 1982 am fost arestat cinci luni pentru trai parazitar. Nu aveam serviciu în acea perioadă. În 1982 am mai făcut patru luni pentru acelaşi motiv. În 1983, am primit patru ani şi jumătate pentru operaţiuni cu mijloace de plată străine. (…) Când au venit să mă ridice, erau vreo două maşini de miliţieni, am fugit pe bloc. Aveam o garsonieră la Ozana, în Balta Alba. Le-a spus femeia de serviciu unde sunt, m-au prins, m-au băgat în lift, dar la parter am reuşit să-i păcălesc şi am rupt-o la fugă. În plină stradă, plutonierul Ene a tras un încărcator întreg şi un glonţ m-a nimerit în piciorul drept. Am făcut trei ani din condamnarea primită!

În 1987, Mircea Merişanu, un prieten, şi Aurel Popa, un locotenent de la Circa 4 Miliţie, m-au luat cu o maşina spunând că au nevoie de mine. Am ajuns la o adresă şi mi-au zis: „Stai în maşină că avem puţină treabă”. Pe urmă am aflat că au intrat peste familia doctorului Nuţu, fratele generalului Nuţu, şi au jefuit-o de bani şi aur. Atunci n-am ştiut nimic. Când ne-a prins, degeaba doamna Nuţu a declarat că n-am participat la tâlhărie, toţi trei am primit câte 14 ani, din care am făcut doi ani şi două luni pentru că a venit Revoluţia şi FSN-ul a dat un decret în luna februarie 1990.  În total am făcut 12 ani puşcărie nainte de 1989. Continui sa afirm că şi atunci, şi-n anii care au urmat m-au distrus prietenii. Niciodată n-am avut prieteni cu adevărat şi nici nu cred că o să am. Mulţi s-au folosit de numele meu pentru multe lucruri murdare.

Eu am făcut botezul la restaurantul Casei Poporului, nu în toată Casa Poporului, cum poate greşit s-a înţeles, adică acolo unde au mai organizat petreceri şi mulţi alţii, dintre care amintesc doar câţiva sportivi celebri: Hagi, Prodan, Nadia. Dintre toţi însă eu am fost cel mai mediatizat. De ce? Nu ştiu. Poate pentru că dacă sunt ţigan n-aveam  dreptul… Mai ţin să precizez că oamenii politici prezenţi n-au fost invitaţi de mine. Botezul a fost anunţat în presă şi mulţi au dorit să fie prezenţi.

După eliberarea din februarie 1990, am plecat imediat în Germania, unde am făcut bani din afaceri. Subliniez ca până la episodul „Vox Maris”, din 1992, n-am fost închis. M-am întors în ţară în 1991, mi-am cumpărat casă, maşină, după care am plecat din nou ca să-mi continui afacerile. În ianuarie 1992 am preluat Cafeneaua Veche din Bucureşti, în care am investit bani serioşi. Am mai cumpărat 10 autoturisme Dacia, cu care am deschis o linie de taxiuri, am preluat împreună cu Gheorghe Constantinescu, zis Gigi Boeru, barul Intercontinental din Olimp şi am deschis şi o sală de jocuri mecanice. Cam astea au fost sursele mele de venituri”.

Despre „episodul Vox Maris”, când l-a tăiat cu sabia pe poliţistul Nelu Florea el şi-a amintit că ”Nici n-am ajuns bine în club că am primit un spray în figură. Am ieşit afară la aer şi am stat puţin să-mi revin, că nu mai vedeam. Apoi m-am îndreptat către maşină să plec, însă băieţii m-au ajuns. Nu terminaseră treaba. Unul, Dan Gogiu, a venit şi mi-a dat cu piciorul în portieră, după care a scos din nou spray-ul. Era clar ca încerca să mă provoace. M-am lăsat în jos. Ştiam că am o sabie în maşină pe care o primisem cadou în ziua aceea. Speram să-i sperii ca să mă lăse în pace şi să pot pleca. Ceea ce s-a întâmplat când am reuşit să iau sabia. Cel care dădea cu picioarele în portieră a fugit. Am făcut câţiva paşi după el. Când m-am întors, Nelu Florea, despre care am auzit mai târziu că era ofiţer de poliţie, a apărut cu pistolul în faţa mea şi, fără să someze, a tras. Mai întâi în picioare, recunosc, două gloanţe. După care alte trei în abdomen şi unul în claviculă. Norocul meu a fost că am reuşit să-l lovesc cu sabia peste mână, că tragea de nu se mai oprea. Imediat după ce l-am lovit a-ncetat să mai tragă. Prietenii mei au sărit din nou: „Ce vreţi, mă, vreţi să-l omorâţi? Lăsaţi-l, mă, să-l ducem la spital. De aici m-au luat şi m-au dus la Spitalul de la Jilava, unde m-au aruncat singur într-o celulă. Noroc cu Nicu Ceauşescu, Dumnezeu să-l odihnească, care a venit şi s-a luat de poliţişti: „Daţi-i, mă, jos catuşele. Vreţi să moară chinuit? Măcar lăsaţi-l să moară singur!”

RĂMÂI PE CANCAN.ro ca să afli detalii despre acest subiect!

Adrian Nicolae