„Venea după mine urlând…“ Un tânăr a fost bătut de un taximetrist în centrul Capitalei, iar ce urmează întrece orice imaginaţie! Povestea halucinantă a devenit virală instant

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Mai mult, povestea a făcut deja înconjurul reţelelor sociale, acolo unde a şi fost făcută publică de către tânăr. Iată, aşadar, relatarea acestuia:

„Azi-noapte pe Brătianu, vis-a-vis de lupoaică, văd un Taxi ****** liber, cu luminiţa verde aprinsă. Mă urc.

– Ce faci, mă?, mă întâmpină taximetristul pe un ton agresiv, de parcă m-am urcat random într-o maşina oarecare.
– Ai luminiţa aprinsă, am crezut că eşti liber.
– Nu! Marş în **** mea jos din maşina!
– Păi atunci stinge-ţi aia dacă nu iei clienţi, zic în timp ce mă dau jos din maşină şi îl aud deja cum începe să urle.

Se dă şi el jos înjurând şi zicându-mi să vin la el să mă bată.  Avea vreo 1.85 şi statură destul de solidă (nu-mi iau eu bătaie de la orice schilod, da?).  Îl aud din spate că vine după mine urlând. Merg în continuare fără să-l bag în seamă până mă prinde de umăr şi mă îmbrânceşte. Cad pe jos, vine deasupra mea şi începe cu pumni-picioare. Ne tăvălim câteva secunde şi pe urmă se satură. Se urcă în taxi şi pleacă cu alt client care aştepta casual ca şoferul ei să-şi termine bătaia.

Mă ridic, îl pozez, sun la 112, mă caut de chestii în buzunare. Nu mai era portofelul. L-am tot căutat vreo juma’ de ora, iar pe unde s-a întâmplat bătaia nu mai trecuse nimeni la momentul ăla ca să-l ia. Eu am declarat la poliţie că bănuiesc că tot taximetristul mi l-a luat. Mă rog, am sunat la poliţie, am dat adresa exactă cu indicaţii cât mai specifice şi peste 20 de minute primesc telefon:

– Bună seara, de la poliţie. Nu vă găsesc colegii mei, unde sunteţi?
– Exact unde v-am zis, pe I.C. Brătianu nr. 5, la pasajul latin, vis-a-vis de lupoaică.
– Care lupoaică, domnule? Aia de pe Victoriei?
– Nu. E o singură lupoaică în Bucureşti. Cea din Piaţa Roma, de pe bulevardul I.C. Brătianu,
– A, păi colegii mei s-au dus pe Gheorghe Brătianu. Aşteptaţi acolo, vă rog. O fi înţeles doamna de la dispecerat prost.

După 30 de minute, exact de unde a plecat din staţia de taxiuri, se întoarce taximetristul de mai devreme să mai ia nişte clienţi.  După alte 5 minute ajunge şi echipajul de poliţie. Taximetristul a dat să plece după ce s-a uitat panicat în oglindă de câteva ori. L-au oprit în ultimul moment şi l-au legitimat. Întrebat dacă mă cunoaşte, taximetristul a zis că nu, că nici nu m-am urcat la el în maşină.  Totul ok. L-au lăsat să plece cu alţi clienţi.

Ajung la secţia 10, aia în care un agent a omorât în bătaie un parcagiu acum doi ani. Poliţistul de la poartă nu mă lasă să intru până nu-i povestesc ce s-a întâmplat şi de ce vreau să fac plângere „că nu pot să te las aşa oricum în secţie”.

După ce mai aştept puţin, mă cheamă un agent să-mi ia declaraţia. Vorbim ce vorbim, încep să scriu, ajungem la partea cu bătaia. Mă întreabă dacă mă duc la IML să-mi scot certificat. Îi zic că nu are rost, că simt că n-am nimic mai mult decât nişte julituri. Începe să-mi explice cum poliţia lucrează cu probe şi că dacă nu au probe că ăla chiar m-a bătut nu prea au ce să facă. Se uită în monitor:

– Văd că ai tăi sunt doctori.
– Mda.
– Păi şi? Nu poţi să rezolvi şi tu cumva la IML?

N-am mai zis nimic. Eram prea obosit să mă mai cert. Pe la 5 jumate, după ce am scris o declaraţie de două pagini, poliţistul mi-a zis că acum trebuie s-o transcriu pe toată pe foaia oficială de declaraţii. Am transcris-o. În final, concluzia poliţistului a fost că o să cam mor cu dreptatea în mână, că dacă nu îmi scot certificat de la IML sau nu îl acuz specific pe taximetrist că mi-a băgat mâna în buzunar şi mi-a luat portofelul, e cam degeaba declaraţia.“