Angelica Rozeanu, o campioană unică a tenisului de masă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Puțini din cei de astăzi au auzit de Angelica Adelstein-Rozeanu și de faptele sale de vitejie de la începutul anilor ’50, când a devenit prima femeie din România campioană mondială și europeană la orice sport. Iar dominația sa în tenisul de masă s-a transpus prin cele 17 medalii de aur, cinci de argint și șapte de bronz obținute la Campionatele Mondiale și, mai ales, prin performanța unică și imposibil de egalat vreodată de a cuceri patru medalii de aur la o singură ediție.

Astfel, în 1953, la București, Angelica Rozeanu a triumfat în toate probele la care a participat: simplu, dublu, dublu mixt și cu echipa României. Totodată, în palmaresul său mai figurează șapte medalii la Campionatele Europene, dintre care una de aur, trei de argint și trei de bronz, 20 de titluri de campioană a României și trei de campioană a Israelului, unde a jucat spre finalul carierei. Dar dincolo de aceste recorduri extraordinare, Angelica Rozeanu s-a distins prin capacitatea de a depăși toate obstacolele puse în calea sa de cele mai asupritoare forțe ale umanității în România secolului XX: mișcarea legionară și comunismul.

Secretul succesului său a constat în folosirea aceleiași palete de joc, încă de la primele concursuri până la retragerea din activitatea sportivă, schimbând doar guma la fiecare două luni, precum și în faptul că s-a antrenat mereu numai cu băieți, începând cu fratele său, Gaston, pe vremea când avea doar opt ani și era în convalescență după scarlatină. Mai mult chiar, Angelica Rozeanu a participat și în concursuri masculine la nivel național, chiar câștigând unele trofee.

Ultima ei participare la Mondiale a avut loc la Stockholm, în 1957, unde a luat o medalie de argint cu echipa și un bronz la dublu. Era pentru prima oară, după șapte ediții la rând, când Angelica Rozeanu se întorcea în țară fără cel mai prețios metal de la Campionatele Mondiale. Ea ar fi putut avea un palmares și mai bogat dacă nu ar fi fost persecutată și de regimul comunist, care i-a interzis participarea la următoarele Mondiale, din 1958. Soțul său încercase să fugă în Israel și a fost arestat, iar Rozeanu a trebuit să se angajeze ca redactor sportiv la cotidianul România liberă, unde scria despre tenis, patinaj și volei sub pseudonimul Angela Holban.

În 1960, Angelica a reușit să fugă în Israel, țară unde și-a continuat activitatea sportivă, câștigând trei titluri naționale.
În 1995, a fost inclusă în Hall of Fame-ul Federației Internaționale de Tenis de Masă, iar pe 21 februarie 2006, s-a stins din viață la Haifa, la vârsta de 84 de ani.

P.S. Povestea completă a Angelicăi Rozeanu poate fi citită în cartea „100 de sportivi legendari”, care va apărea în această primăvară.