Câți lei primește pensie medicală Marin din Dolj, la 35 de ani: „Nu-mi ajunge nici de mâncare”

Pe data de 31 mai, o asociație cunoscută pentru poveștile incredibile pe care le expune a dezvăluit care este situația lui Marian din Dolj. Bărbatul de 35 de ani este operat la ambele urechi , dar își dorește să muncească. Statul i-a luat copiii și i-a dat o pensie medicală cu care abia are bani de mâncare. Cazul său sfâșietor a fost văzut de zeci de oameni, dar puțini sunt cei care îl și ajută. 

Marian este la un pas de a-și pierde orice speranță. Când era tânăr, obișnuia să creadă că viața este simplă. Avea o familie, o soție și copii, dar cea care promitea să-i fie alături, la bine și la greu, l-a abandonat și i-a lăsat în grijă pruncii.

„Priveam cerul prin tavan! Am crezut că viața-i ușoară, dar m-am înșelat”, zice bărbatul.

(CITEȘTE ȘI: Povestea tristă a Denisei. Avea doar 19 ani și a avut parte de o moarte violentă după ce iubitul a început să o șantajeze)

Marian din Dolj, un bărbat cu care soarta nu a fost deloc blândă

Necazurile nu s-au oprit aici. Soarta i-a dat o nouă lovitură: boala. Operat la ambele urechi, ca urmare a unor grave probleme de sănătate, a rămas și fără loc de muncă. Nu a avut altă variantă decât să se pensioneze pe caz de boală. La cât îi dă statul, nu a avut din ce să-și mai țină nici măcar copiii. Locuia într-un coteț, dar oameni cu suflet bun l-au ajutat și i-au făcut o căsuță.

„Au văzut că n-am condiții și m-au lăsat fără ei. Vreau să muncesc, dar unde? La cei 35 de ani, nu mai am pentru ce trăi! Stăteam într-un coteț, acum am o căsuță făcută de oameni. Când să zic că pot da înainte, mi-au retezat tot ce aveam!”, spune Marian.

(CITEȘTE ȘI: Povestea tulburătoare a lui ‘nea Gheorghe. Are picioarele amputate, iar soția lui e surdă. Ce i s-a întâmplat după ani de sărăcie cumplită. În doar 12 zile, viața lui s-a schimbat radical)

Ți se rupe sufletul! Ce își dorește bărbatul cu o pensie medicală de doar 400 de lei

Cu așa sumă din partea statului și cu niciun angajator dornic să-l ia la muncă, Marian se descurcă la limita imposibilului. Norocul său este că și-a găsit o femeie care să-l iubească și să-l accepte, cu bune și cu rele. Chiar și așa, traiul de pe o zi pe alta nu este un mod de viață.

„Nu-mi ajunge pensia nici de mâncare. Uneori am, mă rog… avem. Am luat o femeie pe bătătură, mama copiilor a plecat, ei au rămas la mine. Povestea este lungă, grea și dureroasă!”

Întrebat de către cei de la Asociația Povestea Mea care ce își dorește, Marian a dat un răspuns sfâșietor:

„Măcar câteva alimente, nimic în plus”

Oameni cu suflet bun îl mai ajută să se descurce. Fără ei, cine știe ce s-ar fi ales de un om strâmtorat atât de tare nu doar financiar, cât și sufletește. Să-ți vezi copiii care cresc în centrele de plasament, fără voia ta, este o trăire pe care nimeni n-ar trebui să o aibă.