Cavoul lui Gigi Becali se vede din elicopter! Patronul din Ghencea si-a asternut… bine pentru somnul de veci

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Dupa ce a dovedit ca este expert in tranzactiile cu terenuri, milionarul din Pipera a mai dat o lovitura: a achizitionat o parcela de dimensiuni incredibile chiar la intrarea in cimitirul Pipera, acolo unde a construit mai multe cavouri pentru stramosii sai si, cel mai important, pentru el.

A ridicat doua monumente din beton si marmura de peste patru metri inaltime pe care nu ai cum sa le ratezi nici daca treci cu elicopterul pe deasupra.

Unul este in memoria surorii sale, pentru care a construit un cavou inconjurat de flori, care trebuie ingrijite cu atentie ca niciuna sa nu se ofileasca, la ordinul patronului din Ghencea. Daca se intampla ceva cu plantele, iese scandal.

Dorina Becali, sora afaceristului din Pipera, a murit in 1996, in urma unei pneumonii.

Povestea ei este una halucinanta, iar CANCAN a aflat in urma cu un an cum s-a prapadit, desi Becali nu a vorbit niciodata despre ea in public.

Apropiatii familiei au spus atunci ca sora lui Becali si-a sacrificat viata intr-un scop pe care nu multi l-au inteles la vremea aceea. Mai exact, a cerut insistent, la inceputul anilor 90, ca toti copiii avortati sa fie ingropati, si nu incinerati sau aruncati la gunoi, asa cum aflase ea ca se face.

Astfel, pana sa moara, Dorina, impreuna cu sora ei, au obtinut aprobarea Patriarhiei sa ingroape fetusii chiar in cimtiirul in care si ea odihneste acum. Suflet mare, femeia a ingropat aici peste 2.000 de copii din fonduri proprii, iar gropile au fost sapate chiar de ea.

Langa sora lui, Gigi Becali le-a ridicat cate un monument si parintilor, pe care sta gravat numele lor si urmatorul mesaj:

Ce suntem noi, Doamne
Umbra si parere
Un suspin de-o clipa
Iar apoi tacere

Iar locurile de veci sunt “pazite” de un inger de piatra

Chiar daca pe niciunul dintre monumente nu este gravat numele lui Gigi Becali, lumea stie, inclusiv ingrijitorii, ca unul dintre cavouri ii este “rezervat” lui. “Ala mare, din margine, este a lui. Il udam mereu ca sa raman verde, asa a cerut”, spune unul dintre muncitorii din cimitir.

(Mariana Apostol)