Caz rarisim în istoricul naşterilor din România. Niciun medic nu a recomandat sarcina acestei fete de 20 de ani din Iași

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Istoricul nașterilor din România cunoaște o nouă etapă, iar medicii spun că un astfel de caz este rarisim. În astfel de situații, medicii spun că nu este indicată sarcina, pentru că presupune o ”supraîncărcare a inimii” și se poate ajuunge la ”risc vital matern”.

O tânără de 20 de ani din Iași a devenit o fericită mămică – a născut o fetiță de 3.200 de grame -, în pofida faptului că avea implantat un stimulator cardiac. Medicii de la Maternitatea „Elena Doamna“ din Iaşi susţin că este vorba despre un caz unic, mai ales având în vedere că diagnosticul şi implantarea stimulatorului au avut loc când sarcina femeii era deja de şase luni.

„Nu a existat niciodată un caz de pacientă cu pacemaker implantat în timpul sarcinii. A mai fost acum mulţi ani un caz cu o pacientă care ştia că su­feră de această afecţiune înainte să rămâ­nă însărcinată. În general, pentru astfel de afecţiuni, nu este indicată sarcina, pentru că presupune o supraîncărcare a inimii, şi orice afecţiune care împiedică inima să bată normal, cum este acest bloc atrioventricular, poate determina agrava­rea afecţiunii până la risc vital matern. Pacienta este acum foarte bine, s-a mobilizat imediat după naştere şi toate ana­lizele de laborator sunt bune“, a explicat prof. dr. Răzvan Socolov, medic primar ob­stetrică-ginecologie la Maternitatea „Elena Doamna“, potrivit ziaruldeiasi.ro.

Conform medicilor, fetiţa care a venit pe lume are 3.200 de grame şi este perfect sănătoasă, după externare, mama având nevoie de o reevaluare din partea me­dicului cardiolog.

Stimulatorul cardiac

Un stimulator cardiac – denumit și pacemaker sau stimulator artificial – este un dispozitiv medical care emite impulsuri electrice, transmise prin electrozi ce sunt în contact cu mușchii inimii. Scopul său este acela de a regulariza bătăile inimii. Dispozitivul electronic miniaturizat emite excitații de ritm regulat, pentru o inimă cu centri fiziologici incapabili să asigure ritmul cardiac normal.

Una din cele mai obișnuite afecțiuni care duc la necesitatea folosirii unui stimulator cardiac se numește bradicardie, adică frecvanța cardiacă este prea joasă pentru a corespunde cerințelor organismului. Primele stimulatoare cardiace au apărut, și au fost implantate, în anul 1958, fiind produse în Suedia. Implantarea stimulatorului cardiac se efectuează sub anestezie locală. Cutiuța stimulatorului este îngropată într-un ”buzunar” subcutanat, între pielea toracelui și mușchiul mare pectoral, operația necesitând o spitalizare de câteva zile.