Acasă » Vedete » Ce a apărut în locul în care a murit mama Monicăi Gabor! Oamenii îşi fac cruce când văd zona în care Veronica Bulai a fost ucisă de un bolovan

Ce a apărut în locul în care a murit mama Monicăi Gabor! Oamenii îşi fac cruce când văd zona în care Veronica Bulai a fost ucisă de un bolovan

De: Cristian Lisandru 22/08/2019 | 08:31

Share:

Ce a apărut în locul în care a murit mama Monicăi Gabor! Oamenii îşi fac cruce când văd zona în care Veronica Bulai a fost ucisă de un bolovan

Ce a apărut în locul în care a murit mama Monicăi Gabor! Cum arată acum zona în care Veronica Bulai a fost ucisă de un bolovan

În ziua de 22 august 2013, mama Monicăi Gabor a murit în fața peșterii Polovragi, județul Gorj, după ce a fost lovită de o piatră căzută de pe munte. Femeia coborâse din autocar și se pregătea să facă o fotografie.

Nu există o cruce în locul unde a murit Veronica Bulai, iar drumul nu a fost reparat de autorități. Mai mult, nici plasa de protecție nu a fost pusă pe versant, pentru a fi evitate, pe viitor, astfel de accidente tragice. Numai că, în peșteră, spre surpriza tuturor celor care ajung acolo, a apărut… o icoană. Icoana a fost lăsată, cu siguranță, de un credincios, cu atât mai mult cu cât s-a spus că pe peretele peșterii ar fi apărut o imagine care seamănă cu Fecioara Maria și Pruncul.

Peștera Polovragi se găsește în Munții Căpățâna, pe malul Oltețului, la o altitudine de 670 m și la 20 m înălțime față de talvegul râului[1], pe teritoriul comunei Polovragi între localitățile Horezu și Baia de Fier, județul Gorj, Oltenia, România.

Zalmoxe ar fi locuit în Peștera Polovragi

În conștiința localnicilor, se păstrează vie o credință conform căreia liderul spiritual al geto-dacilor, Zalmoxe, ar fi locuit în Peștera Polovragi. Tot aici, vracii prelucrau o plantă rară, numită povragă, polvragă, sau polovragă, întrebuințată în popor ca remediu împotriva bolilor. Este posibil ca denumirea localității și implicit a peșterii și mănăstirii, să fie de origine dacică, cuprinzând în sine o criptogramă nedescifrată încă, despre vreo concepție a strămoșilor noștri referitoare la credința lor religioasă sau la practicile medicale atât de răspândite în viața lor. Această legendă este consemnată și de Alexandru Vlahuță în „România Pitorească”, 1901, prin descrierea zeului protector Zamolxe care îndemna poporul dac la luptă, pentru apărarea gliei strămoșești împotriva cotropitorilor, iar „stropii ce se preling și picură și azi din steiurile acestea sunt lacrimile lui”, care deplâng soarta poporului dac cucerit de romani.