CRISTINA BĂLAN este revoltată! Prin ce trece de când a devenit mămica a doi copii cu sindromul Down

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Cristina Bălan este revoltată. Viaţa ei nu este deloc uşoară de când a adus pe lume doi copii cu sindromul Down. Cristina Bălan a postat un mesaj pe Facebook în care a vorbit despre sistemul medical din România.

„După ce am născut, singură indicaţie primită a fost să fac teste genetice. Consiliere psihologică? Utopie! După ce am făcut testele, medicul care ne-a comunicat rezultatele, un cunoscut medic de altfel, ne-a spus sec că copiii au trisomia 21 şi să ne orientăm spre instituţii speciale, în viitor. Atât. Cinic. Nimic în plus. A, ba da, s-a enervat când am spus că SD nu e o boală, ci o condiţie genetică. El o tot dădea că copiii sunt bolnavi de SD. Încă aştept tratamentul… Însă atitudinea glacială, aroganţa şi indiferentă acestui medic este simptomatică pentru tot sistemul medical românesc, cu puţine excepţii.

Faptul că cei mai mulţi medici sunt slab informaţi cu privire la acest sindrom ne pune, pe noi, părinţii şi rudele, în situaţia de a ne informă singuri.
Eu sunt pe grupuri de părinţi care au copii cu SD, citesc zilnic despre subiect, adun informaţii. Pe un grup din SUA am citit pentru prima oară că SD nu este o boală. Dar medicii noştri ştiu mai bine, că ei studiază aprofundat acest sindrom, sunt chiar specialişti. Atât că nu, dimpotrivă, e aproape imposibil să găseşti cadre medicale specializate pe sindromul Down. Nu am găsit, încă.

Mă iertaţi dacă scriu haotic, dar sunt puţin surescitata, având în vedere că zilele astea (re)începem drumul umilinţei, numit dosarul de încadrare în grad de handicap. Dacă statul nu mi-ar opri bani din drepturile de autor, una din sursele mele de venit, dacă nu aş plăţi impozit la fiecare contract pe care-l semnez, dacă nu aş fi lăsat o parte din premiul câştigat la Vocea în buzunarele fără fund ale politicienilor, nu aş avea pretenţia că statul să mă susţină în creşterea a doi copii speciali (deşi e dreptul lor). Nu m-aş supune unei corvoade că asta, pentru nişte bani insuficienţi oricum. Însă plătesc taxe şi impozite, că majoritatea cetăţenilor. Multe le plătesc fără voia mea, sub formă de accize. Şi ce primesc în schimb este umilinţă, lipsă de servicii şi de susţinere financiară.

Când am făcut prima oară dosarul pentru copii, ne tremurau chiloţii dacă luăm grav sau doar accentuat. Asta era în ianuarie 2015. Anul acesta va fi la fel, că în fiecare an. Voiam să mai menţionez că autorităţile, că să nu mai tot spun statul, au făcut în aşa fel încât eu, cu sursă de venit din drepturi de autor, să nu pot beneficia de indemnizaţie creştere copil. Având doi copii. Adică am fost lăsaţi baltă, în 2013, să ne descurcăm cum om putea, doi oameni care nu mai aveau cum să plece de acasă, să producă bani. Că din drepturi de autor, dacă nu eşti înfipt cum se zice, mori de foame. Dar nici alea n-au fost plătite consecvent, pentru că au fost nişte conflicte între anumite organisme de gestiune ale statului, astfel încât în luna ianuarie 2012 nu s-au făcut plăţi, aşa că drepturile mele au zburat pe geam. Dacă ele ar fi fost plătite lunar, fără pauză aceea, aveam dreptul la aprox. 3500 lei indemnizaţie. Aşa, nema. Pe principiul doi se bat şi alt treilea o încasează. Şi n-am făcut scandal atunci, pentru că cine avea timp de scandal, când trebuia să se descurce cu doi copii cu down? Statul efectiv nu îţi da timp să te plângi, fiindcă ai atâtea greutăţi şi nedreptăţi de înfruntat, încât nu-ţi mai rămâne energie de altceva. Bună strategie…” a scris ea pe Facebook.