Cum am primit COVID-19 de ziua mea

9 dimineața, dimineață de toamnă în București. Mă duc pe jos până la o clinică privată să îmi fac testul, aflasem că interacționasem cu un pozitiv cu câteva zile înainte și m-am gândit că deși am câțiva kilometri de mers, mai bine așa decât să mă folosesc de premisa că poate nu am și să mă plimb cu uberul sau taxiul, autobuzul sau metroul.

Știu că poate citind asta sună logic, dar pe moment vrei atât de mult să te convingi că nu ai nimic, încât mintea egoistă te poate face nechibzuit, că doar tu n-ai avut de unde să știi și diagnosticul nu era confirmat și asta e, că doar nici ăla care ți-a dat ție n-a vrut. Că mie mi-l dăduse, așa avea să spună testul în nici 12 ore.

”Așa mă uit io la viață și la lume și la tot, fix cu moaca asta. Și îmi place ce văd de obicei, chiar dacă o dau în bărci uneori ca tot omu’ și mă apucă neputința și disperarea că oameni suntem și la toți ni-i… cu lecții multe de învățat. Ca să fii premiant la olimpiada vieții îți trebuie să nu uiți că ești și tu un idiot anxios, adică un om printre oameni care crește și el prin firescul lui și care se lovește de viețile și întâmplările altora și nu are decât să iubească mai departe în legea lui”...

Citește mai multe pe B365.ro