Danezu’ a dezvăluit ce făcea Denisa în studiourile de înregistrare: ”Nu am văzut în viaţa mea aşa ceva! Era greu să fii prieten cu ea”

Danezu’ a vorbit cu durere despre Denisa, care duminică s-a stins din viaţă. Artistul a spus despre aceasta că era o perfecţionistă, extrem de atentă la detalii şi că muncea din greu. Fostul coleg al Denisei a mărturisit că aceasta era capabilă să înregistreze şi de 20 de ori o piesă, însă că nu se oprea decât atunci când considera că este totul făcut perfect. Bărbatul a mai spus că nu era uşor să-i fii prieten Denisei, căci aceasta se dedica în totalitate muncii sale.

”Era, cu adevărat, o perfecţionistă. Când intra în studio, stătea şi două zile. Trăgea atâtea duble, până ieşea totul perfect. Nu accepta jumătăţi de măsură, voia să fie vocea ei fără nicio greşeală, nu accepta să lucrăm din butoane nimic. Uneori trăgea aceeaşi piesă şi de 20 de ori, doar ca să fie fără greşeală. O asculta cu atenţie, nu se juca deloc când venea vorba de muncă. Denisa era, probabil, cea mai serioasă artistă din domeniu. Rar mi-a fost dat să aud o asemenea vocea. Avea ceva… ceva special. Nu pot spune cât de mult regret pierderea ei, când de mult îmi plăcea de ea, ca artist. Era foarte greu să fii prieten, cu adevărat, cu ea. Acum am tot văzut pe unii alţii care se lăudau cu amiciţia lor. Dar, să vă spun un secret: Denisa vedea doar muncă, ea nu socializa prea mult în afara muncii. Era timidă, retrasă, nu povestea mai nimic despre ea. În schimb, era de o bunătate fără seamăn, întotdeauna se punea pe locul al doilea pe ea şi îi ajuta pe cei din jur”, a spus Danezu`, unul dintre artiştii şi proprietarii de studio care au lucrat mult timp alături de ea.

Danezu’ a povestit un episod care l-a impresionat teribil şi care i-a rămas în minte şi peste ani: ”Colaboram mult mai des pe atunci, pe vremea aceea o chemam la concerte, îi dădeam cântări. Şi, invitaţi la Bacău, la o discotecă, am rămas interzis când am văzut câţi oameni erau după vreo jumătate de oră de cântare. Cânta Denisa, locul nu era antifonat prea bine, iar muzica se auzea în tot cartierul. Discoteca avea cam 300 de locuri, nu cred că era loc de mai mulţi. Dar, la un moment dat vedeam că oamenii tot vin. Cred că deja se adunaseră o mie şi mai erau şi afară. Patronul mi-a spus atunci că el nu a mai păţit aşa ceva. Nu a mai avut nici măcar o sticlă de apă, să ne dea nouă, care cântam, vânduse tot ce avea în bar şi în magazie. Iar Denisa a strâns oamenii aceia cu talentul ei, cânta live, era ceva…”.