De două săptămâni, o uriaşă furtună de praf îşi face de cap pe Marte

Este pentru prima dată de la misiunile spaţiale americane Vicking din anii 1970 când astfel de furtuni pot fi observate în acelaşi timp de o sondă orbitală şi de un robot plasat pe Marte.

Recent, astfel de furtuni de praf au afectat suprafeţe întinse de pe planeta roşie, în 2001 şi în 2007, reaminteşte Agenţia spaţială americană.

„Încercăm să identificăm motivul pentru care aceste furtuni ating astfel de suprafeţe apoi încetează să mai crească, în timp ce altele sfârşesc prin a cuprinde întreaga planetă”, afirmă Rich Zurek, unul dintre coordonatorii misiunilor de pe Marte de la Jet Propulsion Laboratory (JPL), deţinut de NASA în localitatea californiană Pasadena.

„Această furtună rămâne pentru moment una regională, dar ea a început într-o zonă de pe Marte în care, în trecut, s-au format altele care au cuprins apoi întreaga planetă”, a adăugat Zurek.

După decenii de monitorizare, oamenii de ştiinţă au aflat că furtunile de praf se produc în anumite anotimpuri. Ultima dintre ele a început în urmă cu câteva săptămâni, odată cu începutul primăverii în emisfera sudică.

Instrumentele de la bordul MRO (Mars Reconnaissance Orbiter) au detectat pe 16 noiembrie o încălzire a atmosferei marţiene la aproximativ 25 de kilometri deasupra furtunii. De atunci, temperatura a crescut cu 25 de grade Celsius.

Acest fenomen se explică prin absorbţia la această altitudine a căldurii emise de razele solare de praful ridicat de vânturi.

O încălzire a fost detectată şi la latitudini apropiate de polul nordic, datorită circulaţiei atmosferice.

Instrumentele meteorologice de la bordul robotului american Opportunity, aflat pe Marte din anul 2004, care se află pentru moment la o distanţă de peste 1.300 de kilometri de furtună, au constatat şi ele o schimbare a presiunii atmosferice, indică NASA.

Dacă această furtună va continua să se extindă, s-ar putea ca Opportunity să fie afectat, întrucât robotul depinde de energia solară pentru a-şi obţine electricitatea de care are nevoie. Nu este însă şi cazul pentru robotul Curiosity, care a ajuns într-o zonă aflată aproape de ecuatorul marţian, pe 6 august, şi depinde de un generator nuclear.