Ernest încheie anul cu schimbări mari. Prezentatorul emisiunii „În căutarea adevărului”, de la Kanal D, vorbește, în exclusivitate pentru CANCAN.RO, despre decizia luată în prag de sărbători în legătură cu cel mai „longeviv” viciu al său, dar și despre cadoul inedit pe care îl primește în fiecare an de la Moș Crăciun.
Cunoscut drept omul care nu se teme să intre în cele mai tensionate situații pentru a aduce adevărul în fața telespectatorilor, Ernest lasă deoparte rolul de investigator și vorbește sincer, pentru CANCAN.RO, despre Crăciun, copilărie, magia sărbătorilor și hotărârea luată chiar înainte de finalul anului: renunțarea la fumat.
Ajunul Crăciunului e noaptea mea preferată. Noi împodobim bradul abia atunci, în seara de 24 decembrie. După ce toți ai casei se culcă, sting toate luminile, rămân doar beculețele bradului și stau acolo. Uneori și o oră, două. Privesc pe geam casele vecinilor luminate, cerul dacă e senin și înstelat, și parcă timpul se oprește în loc. Mă face să îmi amintesc de copilărie, când, cu emoție în suflet, mă trezeam și mă duceam tiptil în sufragerie, la brad, să văd dacă a venit Moșul. Cea mai clară amintire pe care o pot retrăi și astăzi e exact una din nopțile alea. M-am furișat în vârful degetelor și i-am surprins pe părinții mei împodobind bradul. Ei s-au blocat instantaneu, au încremenit cu globurile și beteală în mână, având pe chip o ușoară panică pe care abia câțiva ani mai târziu am înțeles-o pe deplin. Și acum, după atâția ani, îmi amintesc perfect expresia de pe fețele lor, mărturisește Ernest cu emoție.

Pentru a te putea bucura de sărbători trebuie să nu. Cum să te mai bucuri de Crăciun când, încă din noiembrie, mănânci sarmale, răcituri, cozonaci, cumperi și primești cadouri peste cadouri, vezi decorațiuni, luminițe și brazi peste tot? Eu sunt adeptul modestiei, al postului dacă ești vrednic, și să facem toate lucrurile la vremea lor ca să nu te întrebi unde s-a pierdut magia sărbătorilor, a adăugat vedeta Kanal D.
Eu de obicei primesc șosete! Familia și rudele mele, prietenii știu că nu pun preț pe nimic material și că nu îmi doresc nimic material. De aceea le cer șosete și mă bucur sincer când le primesc, a adăugat, cu umorul caracteristic, Ernest.
