Kevin Keegan, una dintre figurile emblematice ale fotbalului englez, a murit la 75 de ani, după ce fusese diagnosticat cu cancer în stadiul patru.
Familia a transmis că fostul atacant s‑a stins înconjurat de soția și fiicele sale, boala fiind cunoscută public din ianuarie 2026, când fusese internat cu simptome abdominale. În iunie, Keegan confirmase că ajunsese în stadiul terminal, fără ca tipul exact al cancerului să fie făcut public.
De-a lungul carierei, dublul câștigător al Balonului de Aur a acumulat nu doar trofee, ci și episoade care au conturat imaginea unui fotbalist atipic. Crescut în apropiere de Doncaster, Keegan fusese inițial respins de clubul local, fiind considerat prea firav și fără tehnică impresionantă. La 16 ani lucra într-o fabrică și juca pentru echipa acesteia, dar și pentru formația unui pub, unde a fost remarcat de scouterul Bob Nellis. Sora sa, Mary Oliver, călugăriță și antrenoare la școala catolică, nota într-un raport: „fotbalul lui Kevin trebuie încurajat”, frază pe care Keegan o considera decisivă pentru încrederea sa.
Liverpool l-a transferat în 1971 cu intenția de a-l transforma în mijlocaș, însă energia și agresivitatea lui ofensivă l-au convins pe Bill Shankly să-l mute în atac. Debutul a fost fulgerător: gol în minutul 12 cu Nottingham Forest și penalty obținut patru minute mai târziu, începutul unui parteneriat celebru cu John Toshack.
În 1976, Keegan a devenit protagonistul unuia dintre cele mai cunoscute momente televizate ale vremii, după ce a căzut violent în proba de ciclism din competiția „Superstars”. Plin de răni, a revenit în concurs și a câștigat cursa cu obstacole, episod care i-a consolidat reputația de competitor neobosit.
Popularitatea sa a depășit fotbalul. În anii ’70, Keegan a devenit un simbol pop, apărând în reclame, promovând produse și lansând piesa „Head Over Heels in Love”, care a intrat în topurile britanice. Tunsoarea permanentă, inițial ironizată chiar de apropiați, a devenit ulterior una dintre imaginile definitorii ale fotbalului european.
Retragerea din 1984 a fost la fel de spectaculoasă ca întreaga sa carieră. După meciul de adio Newcastle – Liverpool, un elicopter a aterizat pe centrul terenului, iar Keegan a părăsit stadionul în aplauzele publicului, în timp ce tabela afișa mesajul „Auf Wiedersehen, Kev”.
Perioada petrecută la Hamburg a început tensionat. Salariul mare și statutul de vedetă au provocat gelozie, iar unii colegi refuzau să-i paseze. Suspendarea de opt săptămâni primită după un meci amical i-a oferit timp să se adapteze și să învețe limba germană, iar până în toamnă acorda deja interviuri în germană. În final, a cucerit vestiarul și suporterii, câștigând Bundesliga și două Baloane de Aur.
La finalul contractului cu Hamburg, Keegan era dorit de Juventus, Barcelona și Liverpool. Varianta italiană a fost abandonată din cauza temerilor legate de răpirile frecvente în acea perioadă, iar revenirea pe Anfield nu s-a concretizat. Surprinzător, a ales Southampton, decizie pe care nici el nu a reușit să o explice complet ulterior.
După retragerea din 1984, Keegan s-a mutat în Spania și a dispărut din fotbal timp de șapte ani. Fiicele sale nici nu știau cât de celebru fusese tatăl lor, lucru pe care Keegan îl considera o binecuvântare. Deși declarase că nu va deveni antrenor, în 1992 a preluat Newcastle, aflată în pragul retrogradării în liga a treia. A salvat clubul, l-a promovat în Premier League și l-a transformat într-o candidată la titlu.
În 1985, la un an după retragere, a acceptat să joace două meciuri în Australia pentru Blacktown City, marcând chiar la debut. Episoadele australiene sunt rareori menționate în prezentările carierei sale.
Primul său contract cu Liverpool l-a negociat singur. Bill Shankly îi oferise 45 de lire pe săptămână, însă Keegan a cerut 50, pretinzând că atât câștiga la Scunthorpe. Deși informația era falsă, Liverpool i-a acordat suma cerută, episod care ilustra încrederea cu care aborda orice confruntare.
La finalul anilor ’70 și începutul anilor ’80, Kevin Keegan era considerat cel mai respectat fotbalist englez. Născut pe 14 februarie 1951, a debutat la 17 ani pentru Scunthorpe, iar în 1971 a marcat la primul meci pentru Liverpool.
A câștigat Cupa Campionilor Europeni în 1977 și două Cupe UEFA, apoi a triumfat în Bundesliga cu Hamburg. Revenit în Anglia, a jucat pentru Southampton și Newcastle, iar ultimul său meci a fost amicalul de gală în care a părăsit terenul cu elicopterul, în stilul care i-a definit întreaga viață sportivă.
CITEŞTE ŞI: De ce boală suferea Gabi Mureșan? Nici el, și nici familia nu au știut de această afecțiune
Cauza morții lui Radu Mărginean. Nu căzătura i-a fost fatală fostului fotbalist!