Doliu în presa românească! Un jurnalist a murit la scurt timp după ce a fost internat: „Nu mă aşteptam, era tânăr!”

„Viaţa în presa scrisă cam aşa e: vii la muncă, în general nu ştii despre ce vei scrie în ziua aia (mai puţin dacă eşti jurnalist de teren şi ai deja evenimente programate), cauţi subiecte o oră, te enervezi altă oră că nu-ţi răspunde lumea la telefon din prima, te apuci să pui acolo surcică peste surcică până te sună oamenii înapoi, iar la sfârşitul zilei tot iese ceva – te uiţi pe Analytics şi vezi că ai scos-o la capăt cu unicii sau îţi vin rapoartele şi vezi că ai vândut tirajul stabilit. Şi crezi că totul merge bine, că viaţa asta e şi că nimic nu te poate scoate din zona de confort.

Dar la un moment dat se întâmplă să te lovească direct în faţă o veste precum cea de mai jos. Şi-ţi dai seama că nu e chiar aşa, că nu există doar bula ta. Şi-ţi vine să arunci cu ceva, de furie – o furie evident neputincioasă, cu atât mai mare, cu cât ai lucrat cu omul în cauză, ai stat de vorbă cu el, aţi schimbat o vorbă bună, o bârfă, o jale, un banc, o poveste de gagicăreală, aţi mai vorbit despre formaţiile de pe tricourile voastre… Pe scurt, aţi împărţit viaţa aceleiaşi redacţii agitate, cu bunele şi cu relele ei, cu satisfacţiile şi cu frustrările ei. Şi afli că omul ăla nu mai e – puf! S-a dus. S-a evaporat. Omul ăla care-ţi zicea: „Urmează weekendul nostru de serviciu? Hai, că ne descurcăm noi şi de data asta!”Iar în acel moment îţi vine să-ţi bagi picioarele-n ea de viaţă şi să te criogenizezi până când va descoperi cineva soluţia pentru nemurirea fizică. Sau pentru moartea la alegere.Drum în lumină, Şerban! Sper ca în Rai să existe măcar un colţişor unde lumea să dea din pleată pe metale”, a scris Valentin Busuioc, pe pagina sa de Facebook.