Eric Cantona, amintiri din vremurile când Regele Angliei era un francez

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Doar patru ani şi jumătate i-au fost suficienţi lui Eric Cantona pentru a intra definitiv în inimile fanilor drept cel mai mare jucător din istoria lui Manchester United. Talentat şi capricios, genial şi arogant, decisiv şi nonconformist, Cantona a fost primul star de anvergură al erei Premier League şi, totodată, jucătorul cu cel mai mare impact asupra celui mai puternic campionat de fotbal din lume.

Este de-a dreptul uluitor cum un francez renegat de propria țară a ajuns să supună Anglia în maniera în care a făcut-o Eric The King, cum a fost supranumit de presă şi de suporteri. Născut pe 24 mai 1966 la Marseille într-o familie de imigranţi cu origini din Sardinia şi Catalunya, Eric Daniel Pierre Cantona a călcat la început pe urmele tatălui său, care a fost portar, dar instinctele sale creative l-au împins spre atac la SO Caillolais.

Primul său club profesionist a fost AJ Auxerre, unde a debutat pe 5 noiembrie 1983 într-un meci câştigat cu 4-0 în faţa lui Nancy. După un sezon în care a fost împrumutat în liga secundă la Martigues, Cantona a semnat primul său contract de profesionist în 1986 cu Auxerre. Un an mai târziu, în august, debutează pentru naţionala Franţei într-o partidă cu Germania de Vest, dar tot în 1987 ies la iveală primele semne ale temperamentului său vulcanic: este amendat de club pentru că l-a pocnit în faţă pe colegul său, Bruno Martini.

În septembrie 1988, enervat că a fost scos din echipa naţională de selecţionerul Henri Michel, l-a jignit pe acesta în cadrul unui interviu, la scurt timp după ce a fost transferat de Olympique Marseille, echipa sa de suflet în copilărie, pentru o sumă record în Franţa acelor vremuri, 22 de milioane de franci. Tot în 1988, se încoronează campion european cu reprezentativa Franţei sub 21 de ani, după ce a semnat un hattrick de senzaţie în sfertul de finală cu Anglia.

La Marseille, a avut probleme de adaptare şi, în ciuda titlului cucerit în 1989, a fost împrumutat mai întâi la Bordeaux, apoi pentru un sezon la Montpellier, alături de care a câştigat Cupa Franţei, în 1990. Revenit la Marseille, Cantona a mai câştigat un titlu de campion, în 1991, an în care a ajuns şi în finala Cupei Campionilor Europeni, pierdută la penalty-uri în faţa celor de la Steaua Roşie Belgrad.

Refuzat de managerul lui Liverpool, Graeme Souness, Cantona a ajuns la Leeds United, care l-a transferat de la Nîmes pentru 900 de mii de lire sterline. Eric a marcat doar trei goluri în 15 meciuri pentru Leeds, dar a contribuit consistent la câştigarea ultimului titlu din istoria clubului, în 1992. Cantona a ieşit în evidenţă în Supercupa Angliei, când a reuşit un hattrick, iar Leeds a cucerit trofeul, după 4-3 în faţa lui Liverpool. Această triplă l-a aşezat pe Eric Cantona într-un grup select şi foarte restrâns al unor jucători de top care au marcat cel puţin trei goluri într-un meci pe legendarul Wembley.

Pe 26 noiembrie 1992, Cantona a fost transferat de Manchester United pentru 1,2 milioane de lire sterline, schimbând destinul lui United. Cu el pe teren, echipa lui Sir Alex Ferguson a pierdut doar două meciuri în stagiunea 1992-1993, cucerind titlul în Premier League, la zece puncte distanţă de următoarea clasată, Aston Villa. Era al treilea titlu consecutiv câştigat de Cantona cu trei echipe diferite, Marseille, Leeds şi Man. United, dar şi primul trofeu de campioană pe care şi-l adjudeca gruparea de pe Old Trafford în ultimii 26 de ani!

În sezonul următor, Manchester United a realizat eventul campionat-cupă, după ce Cantona a marcat două goluri în finala câştigată cu 4-0 în faţa lui Chelsea. Eric a fost golgeterul echipei, cu 25 de reuşite în toate competiţiile, şi a fost desemnat Jucătorul Anului de Asociaţia Fotbaliştilor Profesionişti din Anglia.

Cantona s-a retras din fotbal 31 de ani în 1997, după ce a mai luat un titlu cu United şi a ajuns în semifinalele Champions League.      După ce a pus punct carierei de jucător, Eric Cantona a jucat în mai multe filme, iar în 2005, a cucerit Cupa Mondială cu Franţa la fotbal pe plajă.