Fritz Walter, omul care a adus Germaniei primul titlu mondial

Povestea lui Fritz Walter este cea a unui om care nu doar că a supravieţuit pe frontul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar a şi făcut meciul vieţii sale pentru a-şi salva propria viaţă într-un lagăr de prizonieri. Iar la nouă ani după ce a scăpat de la o moarte sigură în gulagul Siberiei, Walter avea să îşi conducă echipa naţională spre primul titlu mondial!

Născut pe 31 octombrie 1920 la Kaiserslautern, cel botezat Friedrich Walter a devenit cunoscut drept Fritz încă de când era copil şi a început să bată mingea pe străzile oraşului său natal. La vârsta de opt ani, ajungea la acest club, unde avea să joace pentru tot restul carierei sale.

Fritz Walter a debutat în naţionala Germaniei, când avea numai 19 ani, pe 14 iulie 1940 într-un meci disputat împotriva României. A marcat trei goluri prin care a contribuit la succesul echipei sale cu 9-3.

Numai că tânărul Fritz a avut serios de suferit de pe urma faptului că Germania a început atacul asupra Europei în cel de-Al Doilea Război Mondial. Astfel, Walter a trebuit să se înroleze în forţele armate germane, Wehrmacht, şi să plece pe front. Între 1940 şi 1942, în expediţiile sale din Franţa şi din insulele din Marea Mediterană, a contractat malaria, o boală care putea cauza moartea în acele vremuri dacă nu era tratată rapid. În ciuda tratamentului primit, Walter a rămas vulnerabil la temperaturi foarte mari. De aceea, el juca tot mai bine cu cât vremea era tot mai rea, astfel că lumea a ajuns să descrie condiţiile de ploaie drept „vremea lui Fritz Walter”.

Cât costă o cafea mică la Târgul de Crăciun din Piața Constituției. E...

Motivul pentru care avioanele nu zboară în linie dreaptă. De ce rutele lor...

La începutul lui 1945, 40 de mii de germani, printre care şi Walter, au fost luaţi prizonieri de armata rusă şi urmau să fie duşi spre o moarte lentă, dar sigură în Siberia. Şansa lui Fritz a stat, însă, într-o minge de fotbal! Ajuns într-un lagăr din Sighetu Marmaţiei, în aşteptarea eşalonului care trebuia să-l transporte în gulagul siberian, Walter a fost pus să joace într-un meci între paznici şi prizonieri. Avea să fie meciul vieţii lui pentru că acesta îl va salva de la moarte! Fritz s-a evidenţiat imediat, iar în pauza jocului, unul dintre gardienii maghiari care îi păzea pe deţinuţi a venit la el şi i-a spus că îl cunoaşte. Walter s-a temut de ce era mai rău, însă gardianul a continuat: „Ungaria – Germania, Budapesta, 1942. Aţi câştigat cu 5-3!”

A doua zi, numele lui Fritz dispăruse de pe lista prizonierilor care urmau să fie deportaţi în Siberia. Fotbalul îi salvase viaţa!

Revenit în Germania, Walter s-a dedicat marii sale iubiri, FC Kaiserslautern, pe care a condus-o spre primul său titlu de campioană, cucerit în 1951. În acelaşi an, Fritz Walter se întorcea după şapte ani de absenţă în echipa naţională din postura de căpitan într-un meci cu Elveţia, disputat pe 15 aprilie. În 1953, Kaiserslautern a mai câştigat un titlu în Germania, iar în următorii doi ani s-a clasat pe locul secund. Atât de influent era Fritz în jocul lui 1.FCK încât echipa era cunoscută drept „11-le lui Walter”!

În 1954, la 34 de ani, el a ridicat deasupra capului din postura de căpitan al Germaniei trofeul Jules Rimet. Eroul de la Berna, cum a devenit cunoscut în urma finalei, Fritz Walter s-a retras din Mannschaft, pentru care a marcat 33 de goluri în 61 de meciuri. La Kaiserslautern, a mai evoluat până în 1959, când avea deja 39 de ani.

În 1985, cu ocazia celei de a 65-a aniversări a marelui fotbalist, stadionul echipei Kaiserslautern a fost denumit Fritz Walter Stadion. Fritz Walter s-a stins din viaţă în 2002, la 82 de ani.