Michael Laudrup, cel mai elegant fotbalist danez din istorie

Michael Laudrup este considerat oficial cel mai bun fotbalist din istoria Danemarcei, deşi singurul danez care a câştigat Balonul de Aur a fost Allan Simonsen, în 1977.

Şi asta cu toate că a ratat şi cel mai mare succes din istoria fotbalului scandinav: cucerirea trofeului la EURO 1992. Însă Michael Laudrup s-a distins încă de la începuturile carierei drept un jucător de clasă mondială.

La doar 18 ani, era desemnat Fotbalistul Anului în Danemarca, în 1999, imediat după retragerea din activitate, a fost desemnat cel mai bun jucător străin din Primera Division din ultimii 25 de ani, apoi în 2000, a fost făcut cavaler, primind Ordinul Dannebrog, iar în 2013, a fost inclus de cotidianul Marca în cel mai bun 11 străin din istoria lui Real Madrid.

Michael Laudrup a început să joace fotbal la Kobenhavns Boldklub, unde antrenor era tatăl său, în 1981, iar un an mai târziu ajungea la Brondby. După ce a marcat 24 de goluri în 38 de meciuri, Laudrup a fost cumpărat de Juventus în 1983 pentru un milion de dolari, o sumă record la acea dată pentru un fotbalist danez.

Între timp, el debutase şi pentru naţionala de seniori a Danemarcei chiar în ziua în care a împlinit 18 ani. Din 1982 şi până în 1998, Michael Laudrup a jucat de 104 ori, marcând 37 de goluri pentru naţionala daneză, alături de care a cucerit Cupa Confederaţiilor în 1995.

Ireal din ce este făcut laptele vegetal din comerț, de fapt. Dragoș Pătraru:...

Cât costă o cafea mică la Târgul de Crăciun din Piața Constituției. E...

Michael a fost împrumutat în primul sezon la nou-promovata Lazio, pentru care a semnat o dublă la debut, în eşecul 2-4 cu Hellas Verona. În 1985, s-a întors la Juve, alături de care a cucerit Cupa Intercontinentală şi lo scudetto, în 1986.

În 1989, Michael Laudrup a plecat la FC Barcelona pentru a juca sub comanda idolului său din copilărie, Johan Cruyff. La gruparea catalană, Laudrup a avut parte de o perioadă de vis: patru titluri consecutive în Primera Division, între 1991 şi 1994, două trofee de cel mai bun jucător al anului în Spania, o Cupă a Regelui, două Supercupe ale Spaniei, dar mai ales prima Cupă a Campionilor Europeni din istoria Barcei, în 1992, şi Supercupa Europei.

Nemulţumit de noul său statut, mai ales după venirea la club a brazilianului Romario, în 1993, Michael a decis să părăsească Barcelona pentru marea sa rivală, Real Madrid. Impactul a fost imediat: în primul Clasico după venirea sa pe Bernabeu, Realul a pulverizat-o pe Barca cu 5-0, acelaşi scor cu care catalanii câştigaseră în urmă cu un an, când Laudrup încă nu schimbase tabăra. Laudrup a cucerit titlul în acel sezon cu gruparea madrilenă, iar Ivan Zamorano a devenit golgeter datorită danezului.Deşi a jucat doar doi ani la Madrid, Laudrup a fost votat al 12-lea cel mai bun fotbalist din istoria Realului într-un sondaj realizat de cotidianul Marca în 2002.

Michael Laudrup a plecat în 1996 în Japonia la Vissel Kobe, pe care a ajutat-o să promoveze în prima ligă, iar în 1997, a revenit în Europa, la Ajax Amsterdam, clubul pe care-l refuzase când avea doar 13 ani. În ultimul său sezon, Laudrup a realizat eventul campionat-cupă, iar cântecul său de lebădă a fost la Cupa Mondială din 1998.

În Franţa, Michael Laudrup a condus Danemarca până în sferturile de finală, fiind inclus alături de fratele său, Brian, în echipa ideală a competiţiei. Talentul lui Michael Laudrup a fost recunoscut şi la mulţi ani după retragerea din activitatea de jucător. În  2016, revista France Football l-a plasat într-un Top 10 al celor mai eleganţi fotbalişti din istoria Barcelonei,  iar britanicii de la FourFourTwo l-au poziţionat pe locul nouă într-o ierarhie a celor mai buni decari.