Michel Platini, Regele fotbalului francez

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Nu a câştigat Cupa Mondială, singurul trofeu care-i lipseşte din palmares, dar asta nu l-a împiedicat pe Michel Platini să fie considerat o adevărată legendă şi cel mai bun fotbalist francez al tuturor timpurilor.

Este singurul jucător din istorie care a cucerit de trei ori la rând Balonul de Aur, în 1983, 1984 şi 1985, în versiunea originală a trofeului, în care voturile erau asigurate doar de jurnaliştii revistei France Football. În aprilie 1985, a primit ordinul de Cavaler al Legiunii de Onoare, iar trei ani mai târziu, a devenit Ofiţer al aceleiaşi Legiuni.

A câştigat cel puţin un trofeu cu fiecare echipă la care a jucat: cu Nancy, a promovat în prima ligă franceză din postura de campion al diviziei secunde, apoi a cucerit Cupa Franţei în 1978, a fost campion al Franţei în 1981 cu Saint-Etienne, iar cu Juventus a câştigat două titluri de campion în Serie A, o Cupă a Italiei, Cupa Cupelor, în 1984, urmată de Supercupa Europei, Cupa Campionilor Europeni, în 1985 şi Cupa Intercontinentală. În plus, în 1984, a condus naţionala Franţei spre primul său titlu european chiar pe teren propriu.

În 1976, a participat la Jocurile Olimpice de la Montreal, unde a marcat trei goluri, ajungând până în sferturile de finală, şi imediat după revenirea în ţară i s-a oferit primul contract de profesionist. Înaintea turneului olimpic din Canada, Platini avea să-şi deschidă drumul spre echipa de seniori a Franţei într-un meci câştigat cu 4-0 în faţa României la Brest.

Michel a fost omul partidei, devenind imediat un star în Hexagon, iar la trei zile după returul de la Bucureşti, încheiat la egalitate, 1-1, Platini a fost convocat în premieră în naţionala „cocoşilor galici” de Michel Hidalgo. Acesta a mizat pe Platini la primul său meci pe banca selecţionatei Franţei, pe 27 martie 1976, la Paris, împotriva Cehoslovaciei, iar Michel nu a înşelat aşteptările: a debutat cu un gol din lovitură liberă, care avea să devină o marcă proprie!

Avea să fie prima reuşită dintr-un total de 42 de goluri înscrise în 71 de meciuri pentru Les Bleus. Pe 16 noiembrie 1977, pe Parc des Princes, Platini a marcat un gol fabulos de la peste 30 de metri în meciul câştigat cu 3-1 în faţa Bulgariei, care a consfinţit calificarea Franţei la primul său turneu final de Campionat Mondial din 1966! O lună mai târziu, Platini se clasa pe locul al treilea în ancheta revistei France Football pentru decernarea Balonului de Aur.

În primul său sezon la Juve, Platini a cucerit Cupa Italiei şi a ajuns în finala Cupei Campionilor, pierdută, însă, în faţa lui Hamburg cu 1-0. 1984 avea să fie un an magic pentru Michel Platini: şi-a condus echipa naţională spre primul titlu continental cucerit chiar pe teren propriu, iar el a fost golgeterul competiţiei, cu nouă reuşite. Totodată, a câştigat primul scudetto cu Juventus, plus Cupa Cupelor, în faţa lui FC Porto, şi apoi Supercupa Europei, după un succes cu 2-0 în faţa lui Liverpool. Pentru toate aceste realizări, Platini a fost desemnat pentru a treia oară consecutiv cel mai bun jucător al anului în Europa. Nimeni nu a mai reuşit aşa ceva în istoria Balonului de Aur, până când trofeul a intrat sub tutela FIFA şi Lionel Messi l-a câştigat de patru ori la rând.

În 1985, Platini a înscris din nou golul care a calificat Franţa la Cupa Mondială, împotriva Iugoslaviei, apoi a semnat şi reuşita care i-a adus lui Juventus prima sa Cupă a Campionilor din palmares, după cea mai tristă finală din istorie. Ultimul său meci în naţionala Franţei a fost pe 29 aprilie 1987 împotriva Islandei, cu doar câteva săptămâni înainte de a-şi anunţa retragerea din fotbal. Din 1987 până în 2007, el a deţinut recordul de goluri pentru Les Bleus, fiind depăşit doar de Thierry Henry.

Federaţia Internaţională pentru istoria şi statistica fotbalului l-a inclus pe Michel Platini între cei mai buni zece jucători ai secolului XX.