Miss World România a primit un diagnostic dur de la medici: „Semnele au fost mereu acolo”

Fosta Miss World România 2023, Ada-Maria Ileana (28 ani), vorbește, în exclusivitate pentru CANCAN.RO, despre cele două diagnostice primite la maturitate și despre cum a trăit ani de zile în confuzie, anxietate și epuizare.

La 25 de ani, Ada Maria Ileana a primit diagnosticul de ADHD, iar trei ani mai târziu medicii i-au confirmat și autismul. Tânăra povestește cum a fost să se înțeleagă abia la vârsta adultă, ce semne i-au fost ignorate în copilărie și cum a reușit să-și reconstruiască viața după ani de burnout.

Elegantă, cultivată și mereu cu zâmbetul pe buze în fața publicului, Ada Maria Ileana ascundea în spatele imaginii perfecte o luptă zilnică pe care puțini ar fi bănuit-o. Fosta Miss Tourism, Miss World România 2023, profesoară de engleză și una dintre cele mai discutate concurente de la Love Island România, a trăit mare parte din viață cu senzația că este „altfel”, fără să știe de ce. Ani la rând a pus totul pe seama anxietății, stresului sau oboselii. Abia la maturitate a aflat adevărul: este neurodivergentă, cu ADHD și autism, diagnosticate târziu, după o viață plină de semnale ignorate.

În exclusivitate pentru CANCAN.RO, Ada povestește cum s-a schimbat viața ei după aceste două diagnostice și ce ar vrea să știe toate tinerele care bănuiesc că ar putea fi neurodivergente, dar se tem să caute ajutor.

„Diagnosticul a fost o ușurare ”

CANCAN.RO: Cum a fost să primești diagnosticul de autism la 28 de ani? Ți s-a clătinat universul sau ți-a adus în sfârșit pace? Ai simțit furie? Ușurare? Confuzie?

Ada-Maria Ileana: Știam deja de ceva vreme că sunt pe spectrul autist, după câțiva ani de citit studii, comparat experiențe și bifat simptome. Diagnosticul formal, de la medic, a venit ca o confirmare a ceea ce acceptasem deja. Din păcate, foarte multe femei adulte sunt nediagnosticate în România (și nu numai), pentru că autismul se poate manifesta foarte diferit față de băieți. De regulă, fetele maschează mult mai eficient simptomele de autism, fiind mult mai greu de diagnosticat din copilărie. Oricum, la începutul anilor 2000, oamenii nu realizau cât de larg poate fi spectrul. Pentru mine, diagnosticul a fost o ușurare și mi-a dovedit că eram deja pe calea corectă, de a mă accepta, de a-mi înțelege și acomoda nevoile.

„M-am simțit mereu ca un extraterestru uitat pe Pământ”

CANCAN.RO: Care a fost semnul care te-a făcut să te gândești că poate nu e doar „anxietate” sau „oboseală”, ci altceva? Te-ai simțit vreodată „diferită”, dar fără să-ți poți explica de ce?

Ada-Maria Ileana: M-am simțit diferită toată viața, iar acest lucru nu a trecut chiar neobservat de cei din jur. Cu siguranță nu sunt cazul clasic la care s-ar gândi o persoană obișnuită, dar semnele au fost mereu acolo. De exemplu, am început să citesc la 3 ani, fără să mă încurajeze cineva în sensul ăsta, iar la școală am avut rezultate excepționale fără prea mult efort. În schimb, am avut mereu probleme în a mă integra, a-mi face prieteni sau a menține relații de prietenie. M-am simțit mereu ca un extraterestru uitat pe Pământ. Când am ajuns prima dată la psihiatru, pe la 19-20 de ani, m-a întrebat de când am anxietate și am realizat că eu nici nu știu cum arată viața fără anxietate. Situațiile sociale, tranzițiile și schimbările m-au speriat de când mă știu.

Mama ei a bănuit mereu că Ada ar fi neurodivergentă

CANCAN.RO: Ce ți-au spus părinții când au aflat diagnosticul? L-au înțeles sau a fost un șoc? Cum au reacționat cei din jur?

Ada-Maria Ileana: Părinții mei știau deja, le-am spus de la început bănuielile mele. Mama, care are și formare în psihoterapie, a acceptat destul de repede, mai ales când a început să citească mai mult pe subiect. A avut niște suspiciuni încă din copilărie, dar acum îi sunt foarte clare semnele pe care le-au ratat atunci. Pentru tata a fost mai greu să înțeleagă ce e diferit la mine, asta poate pentru că nu sunt prea diferită de el. Autismul poate fi transmis genetic.
La cei din jur au fost reacții mixte. Am mulți prieteni neurodivergenți și pentru ei era deja evident. În schimb, celor care au preconcepții despre cum „arată” autismul le este mai greu să accepte ideea, deși au observat „ciudățeniile” mele.

La 25 de ani a primit diagnosticul de ADHD

CANCAN.RO: Ai descoperit și diagnosticul de ADHD la maturitate. Cum ai ajuns, totuși să o faci? Care au fost semnele care te-au pus pe gânduri și care a fost parcursul pe care l-ai urmat pentru a afla diagnosticul?

Ada-Maria Ileana: Am primit diagnosticul de ADHD la 25 de ani, după ce un psihiatru mi-a recomandat o altă specialistă pentru o evaluare. Evaluarea se face împreună cu un psiholog clinician, sunt o serie de teste și se întocmește un raport. În baza acestuia, psihiatrul pune un diagnostic și decide tratamentul potrivit (medicamentos sau terapie). Deficitul de atenție a început să devină evident pentru mine spre finalul facultății și la masterat, când a trebuit să mă concentrez pe durate lungi de timp la fiecare lucrare academică. Înainte, la școală, nu aveam nevoie să depun prea mult efort pentru a lua note bune. Nu toată lumea are norocul acesta. Procrastinarea este o altă mare problemă, pentru că nu producem suficientă dopamină, care are rolul de a te motiva suficient pentru a începe o activitate.

Semnele timpurii pe care nimeni nu le-a observat

CANCAN.RO: Este cunoscut faptul că ADHD-ul este mult mai greu de depistat la fetițe. În cazul tău, care au fost semnele timpurii? Ți le amintești personal sau ți-au fost povestite ulterior de familie?”

Ada-Maria Ileana: Eu nu am componenta de hiperactivitate, deci nu este atât de vizibil în exterior. Au existat situații în care profesorii mi-au reproșat „lenea”, dar pentru că am avut mereu rezultate foarte bune, nimeni nu a investigat mai departe problema. Eu îmi amintesc cum îmi fugea mintea în toate părțile de fiecare dată când trebuia să mă concentrez la ore, în special când era vorba de materii care nu îmi plăceau în mod deosebit. Mai mult, mereu am avut probleme cu aproximarea timpului, motiv pentru care se întâmpla des să întârzii. Lipsa de organizare caracteristică ADHD este cumva atenuată de nevoia de structura și rutină, o trăsătură autistă.

E obositor să fii două lucruri care se contrazic

CANCAN.RO: Cum se simte, pentru tine, ADHD-ul la vârsta adultă? Haos? Creativitate? Explozie mentală? Burnout?

Ada-Maria Ileana: Nu este doar ADHD, asta este problema. Fiind și autism, simptomele se bat cap în cap de multe ori. Din start e nevoie să depun mult mai multă energie pentru a mă concentra, în același timp mă epuizează și socializarea. Am fost în burnout perioade îndelungate. Am nevoie și de noutate, dar îmi e teamă de schimbări și mă simt în siguranță când am o rutină, dar nu mă pot ține de niciuna. Cu toate astea, acum că înțeleg de ce îmi este mai greu decât unei persoane neurotipice, nu mă mai învinovățesc la fel de mult. Pot astfel să îmi îndrept energia spre a-mi acomoda simptomele. De exemplu, mă odihnesc mai mult, lucrez în momentele în care am energie, fără să mă forțez atunci când nu am. Asta mi-a crescut mult productivitatea, dar și starea de spirit, iar acum sufăr mult mai puțin de anxietate sau episoade depresive.

Mesaj pentru femeile care se tem să caute ajutor

CANCAN.RO: Ce ai vrea să știe femeile care suspectează că ar putea avea autism sau ADHD, dar nu îndrăznesc să meargă la evaluare?

Ada-Maria Ileana: Le înțeleg. La femei, neurodivergențele au început să fie studiate relativ recent. Și eu am fost ignorată de câțiva specialiști care nu sunt la curent cu cercetarea în domeniu. Este foarte important să descopere cât mai mult singure cât de multe simptome bifează, dar și cât de mult le afectează real viața de zi cu zi. Apoi, dacă simt că au nevoie de ajutor, există acum opțiuni în România pentru femeile neurodivergente, atât pe partea de diagnostic, cât și pentru tratament. La finalul zilei, un diagnostic ajută în special cu înțelegerea propriilor limitări. Cele mai multe femei cu care am discutat în comunitatea mea spun că le ajută enorm că pot fi mai blânde cu ele însele.

VEZI ȘI: Cine o ajută pe Andreea Mantea să își crească băiatul în timpul filmărilor-maraton de la „Casa iubirii”: ”Oamenii trebuie să știe că nu trăim vieți perfecte”

Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la [email protected], să ne sune la 0741 CANCAN (226.226) sau să ne scrie direct pe WhatsApp.